)
Articol de Alin Buzărin - Publicat vineri, 04 octombrie 2024, 16:01 / Actualizat vineri, 04 octombrie 2024 16:01
Ca să părem cât mai pliați pe valorile contemporane, povețele pedagogice adresate lui Darius trebuie să fie mai multe decât cuvintele de laudă pe adresa nopții de la Salonic. Așa e la modă, așa trebuie gândit astăzi!
Duduie spațiul mediatic de sfătuitori, de pedagogi de ocazie, de diriginți neînduplecați, de filosofi de fotoliu, dispuși mere să-i îndrume ce trebuie să facă pe cei aflați în focul luptei.
Care e subiectul? Victoria sau eliminarea?
De la foști fotbaliști care au devenit acum lupi moraliști (trăim într-o lume în care, iată, Adi Mutu îl ceartă pe Louis Munteanu că pierde nopțile!!!!) la ideologi care propovăduiesc necontenit acele valori care le-au rămas după ce produsele de curățenie le-au clătit fostul spirit sau la simpli postaci în mediul online pe care neliniștile despre alții nu-i lasă să doarmă, cu toții s-au îngrămădit să-l certe cu nebănuit aplomb pe Darius pe un ton care aproape că acoperă vocile noastre, ale celorlalți.
Care cu timiditate îndrăznim să observăm că scorul final la Salonic a fost 0-1 și că o echipă românească e pe locul 3-4 din 36 în Europa League.
Naiv să creadă că e arbitrat corect
Da, Olaru a luat cartonaș roșu dintr-un exces de zel pe care nu ai cum să i-l decupezi din modul lui de a fi. În vâltoarea luptei, te ia valul și mai intervin și astfel de momente.
Dar s-a căznit oare cineva dintre virtuoșii pedagogi să bage de seamă că la faza celui de-al doilea „galben” Olaru a fost busculat de adversar înainte de a opri acea minge pe mână? Naivitatea lui Darius constă în culpa de a bănui că se va da fault pentru el.
Aceeași naivitate de a protesta la primul „galben” (în calitate de căpitan!) la o fază în urma căreia Lixandru va lipsi de pe teren o jumătate de an.
Uităm și de gol, nu?
Dar noi îl catalogăm cum ne vine la gură, de la „copil mereu bosumflat” - care e doar una dintre cele mai edulcorate categorisiri – până la „imatur”, ba chiar până la „iresponsabil”. Ștergem cu el pe jos, uităm că din aceeași „vâltoare” a sa se iscă primul gol, din insistența sa, din ideea sa nativă că nicio minge nu e pierdută.
Cine s-ar mai fi dus să-l preseze pe Michailidis acolo în minutul 45+8? Toată lumea s-ar fi gândit la odihna dintr-o pauză care parcă nu mai venea, pentru că arbitrului neamț i se părea că PAOK a început să atace mai insistent decât până atunci.
Superioritatea inferiorității
Golul e opera comună Bîrligea-Olaru, dar fără insistența căpitanului, el n-ar fi existat. Tot același autor a semnat și victoria cu LASK, fără de care FCSB ar fi înotat acum în apele sălcii din Conference League. Darius Olaru are o grămadă de calități, plus păcatul excesului de zel.
Termină meciurile în cel mai bun caz cu un plasture pe arcadă, dacă nu cumva cu turbane însângerate înconjurându-i scalpul cusut pe viu, la marginea terenului. Acum, din pornirea aceluiași exces de zel l-a terminat cu 45 de minute înaintea fluierului final, iar alor săi le-a fost greu fără el.
Însă poate că acea luptă acerbă cu om în minus a izvorât tocmai din această eliminare, cumva neregulamentară, dar aducătoare de-o energie care într-o dispută egală numeric nu s-ar fi declanșat.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
