)
Articol de Alin Buzărin - Publicat vineri, 04 octombrie 2024 16:01 / Actualizat vineri, 04 octombrie 2024 16:01
Ca să părem cât mai pliați pe valorile contemporane, povețele pedagogice adresate lui Darius trebuie să fie mai multe decât cuvintele de laudă pe adresa nopții de la Salonic. Așa e la modă, așa trebuie gândit astăzi!
Duduie spațiul mediatic de sfătuitori, de pedagogi de ocazie, de diriginți neînduplecați, de filosofi de fotoliu, dispuși mere să-i îndrume ce trebuie să facă pe cei aflați în focul luptei.
Care e subiectul? Victoria sau eliminarea?
Lasă-ne un comentariu după ce citești acest articol.
Fii parte din comunitatea noastră ca să poți posta comentarii și să accesezi multe alte beneficii.
Intră în cont ca să poți comenta Continuă fără contDe la foști fotbaliști care au devenit acum lupi moraliști (trăim într-o lume în care, iată, Adi Mutu îl ceartă pe Louis Munteanu că pierde nopțile!!!!) la ideologi care propovăduiesc necontenit acele valori care le-au rămas după ce produsele de curățenie le-au clătit fostul spirit sau la simpli postaci în mediul online pe care neliniștile despre alții nu-i lasă să doarmă, cu toții s-au îngrămădit să-l certe cu nebănuit aplomb pe Darius pe un ton care aproape că acoperă vocile noastre, ale celorlalți.
Care cu timiditate îndrăznim să observăm că scorul final la Salonic a fost 0-1 și că o echipă românească e pe locul 3-4 din 36 în Europa League.
Naiv să creadă că e arbitrat corect
Da, Olaru a luat cartonaș roșu dintr-un exces de zel pe care nu ai cum să i-l decupezi din modul lui de a fi. În vâltoarea luptei, te ia valul și mai intervin și astfel de momente.
Dar s-a căznit oare cineva dintre virtuoșii pedagogi să bage de seamă că la faza celui de-al doilea „galben” Olaru a fost busculat de adversar înainte de a opri acea minge pe mână? Naivitatea lui Darius constă în culpa de a bănui că se va da fault pentru el.
Aceeași naivitate de a protesta la primul „galben” (în calitate de căpitan!) la o fază în urma căreia Lixandru va lipsi de pe teren o jumătate de an.
Uităm și de gol, nu?
Dar noi îl catalogăm cum ne vine la gură, de la „copil mereu bosumflat” - care e doar una dintre cele mai edulcorate categorisiri – până la „imatur”, ba chiar până la „iresponsabil”. Ștergem cu el pe jos, uităm că din aceeași „vâltoare” a sa se iscă primul gol, din insistența sa, din ideea sa nativă că nicio minge nu e pierdută.
Cine s-ar mai fi dus să-l preseze pe Michailidis acolo în minutul 45+8? Toată lumea s-ar fi gândit la odihna dintr-o pauză care parcă nu mai venea, pentru că arbitrului neamț i se părea că PAOK a început să atace mai insistent decât până atunci.
Superioritatea inferiorității
Golul e opera comună Bîrligea-Olaru, dar fără insistența căpitanului, el n-ar fi existat. Tot același autor a semnat și victoria cu LASK, fără de care FCSB ar fi înotat acum în apele sălcii din Conference League. Darius Olaru are o grămadă de calități, plus păcatul excesului de zel.
Termină meciurile în cel mai bun caz cu un plasture pe arcadă, dacă nu cumva cu turbane însângerate înconjurându-i scalpul cusut pe viu, la marginea terenului. Acum, din pornirea aceluiași exces de zel l-a terminat cu 45 de minute înaintea fluierului final, iar alor săi le-a fost greu fără el.
Însă poate că acea luptă acerbă cu om în minus a izvorât tocmai din această eliminare, cumva neregulamentară, dar aducătoare de-o energie care într-o dispută egală numeric nu s-ar fi declanșat.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
