Piedici în calea Oștirii

A sosit sâmbăta Meciului Secolului. Nu Fischer-Spaski la Reykjavik, nu Cassius Clay-Foreman la Kinshasa lui Mobutu, nici vreun Borg-McEnroe, cinci ceasuri la Wimbledon.

Acelea au fost ale secolului trecut. Ale mileniului trecut, mai precis, o perioadă a sportului și a vieții considerată de către unii revolută. Acum mizele sunt altele, reperele sunt altele.

De aceea mulți se străduiesc să îmbrace întâlnirea de eșalonul trei dintre plutonul de fotbaliști ai Oștirii și garnitura secundă din Berceni în straie nemeritat de strălucitoare. Printre acei "mulți", trebuie amintite și televiziunile deținătoare de drepturi, care vor transmite în direct epocalul eveniment, nădăjduind în ratinguri care să spulbere cifrele Aselenizării din 1969.

Interese de la Palat

Cum se știe, FCSB are dreptul la o listă comună de jucători, în sensul că mai mulți fotbaliști din prima garnitură pot trece oricând la "satelitul" din Liga a treia. Ideea e că în aceeași sâmbătă, FCSB, echipa mare cum se spune, are meci important, în deplasare la Arad.

Cu toate acestea, câțiva dintre obișnuiții elevi de-ai lui Toni Petrea vor fi angrenați în acțiuni de partizani. Sabotaje, adică o evoluție cât mai consistentă împotriva echipei Armatei. Împiedicarea inamicului să acționeze și să promoveze în liga secundă.

Disputa identitară dintre clubul Ministerului Apărării și cel al inițiativei latifundiar- bisericești se va muta pentru 90 de minute pe terenul numărul 5 din Ghencea.

Ca argument în favoarea mediului privat, demersul lui Gigi Becali e de înțeles, dar nu trebuie să uităm că o parte deloc neglijabilă a considerabilei sale averi are la bază acel penal schimb de terenuri cu Armata. Aceeași Armată e acum pe post de inamic.

Lacrimi cazone

De la popotă la infirmerie, de la rastel până la blocul alimentar, lefegiii kaki se vaită. Ba că a nins și terenul va fi rău, ba că inamicul trimite jucători de la prima garnitură, să împiedice înaintarea glorioasei Oștiri către biuta ligii a doua.

Mai mult, e certată și Federația, care și-a permis să repartizeze CSA-ul în aceeași serie de Liga 3 cu echipele din București și din jurul Capitalei, implicit cu FCSB 2. Probabil că urmașii cu crampoane ai lui Eremia Grigorescu și Walter Mărăcineanu și-ar fi dorit ca ei să fie trimiși pe alte fronturi, mult mai accesibile fotbalistic, prin Delta Dunării, Maramureșul Istoric sau chiar Nămoloasa-Focșani, unde rezistența inamică nu mai e ce-a fost.

Muniție bugetară

Recent, oștenii din garnizoana Ghencea au sărit ca arși când presa a publicat niște salarii de-ale lor. Au spus că sumele nu sunt acelea, sau, mai corect, au făcut precizarea că nu sunt "chiar acelea".

De exemplu, antrenorul Daniel Oprița a zis că el n-are 5.000 de euro pe lună, că n-are nici măcar 3.500. Asta poate însemna că are, de exemplu, 3.000, ceea ce tot foarte mult e pentru nivelul competițional mărunt la care activează.

În treacăt fie spus, echipa Armatei s-a chinuit vreo doi ani, ratând promovări de la liga a patra la a treia, pe câmpurile de la Moștiștea Ulmu și din alte aliniamente obraznic de vrăjmașe. Și nici acum nu e chiar mașină de război, din cele 10 meciuri jucate împiedicându-se, prin remize complet lipsite de glorie, în teatrele de operațiuni de la Metalul Buzău și Tunari, ultimul nume, parcă predestinat…

Ogăraru vs. MM

Cea mai absurdă filă ideologică a disputei a fost întoarsă ieri de George Ogăraru. Oficial bugetar al clubului militar, fostul semifinalist al Europa League, altfel tip decent, educat, șlefuit de atmosfera de la Ajax, fundașul dreapta de odinioară a apărat cu pieptul înainte onoarea Armatei, spunând că MM Stoica poate fi acuzat de rasism pentru comentariile făcute la adresa jucătorului de culoare Nsiah, acum lefegiu în solda oștirii fotbalistice.

Ce-a spus de fapt MM de Nsiah, ca să treacă drept rasist? Nici măcar n-a zis, precum Colțescu, "ăla negru!". Nu, a fost de părere că Nsiah are salariu cam mare! Noi, cei care ne permitem să afirmăm că la echipa de fotbal a Oștirii se cam papă banii publici, tot rasiști suntem, George?