Distanța care ne separă

Mergem pe aceleași drumuri și drumurile sunt greșite. Fotbalul nostru de iarnă e unul comic, mai degrabă de scandal și de speculație, e un fotbal oral, un joc de fabulație. FCSB e principalul generator de fleac, așa că toate deciziile "de la Palat" sunt întoarse pe toate fețele, zi și noapte.

De la Strizu la Sorescu, FCSB e campioana de iarnă, ceea ce înseamnă că iar abia dacă va prinde podiumul în fotbalul jucat pe teren.

Inapt până și pentru Czestochowa

Cazul Sorescu este un caz-școală. Vorbim despre un jucător aflat în siajul naționalei României, ceea ce deja a ajuns un fel de garanție pentru eșec. Un jucător care n-a reușit să se impună nici măcar la Rakow Czestochowa (la cine?!). Iată, el este acum miezul moțul nimicului care ne-a înlocuit adevăratul joc. Și acesta - fotbalul de delir - este, de ani răi, jocul nostru cel de toate zilele.

Nici primul nici ultimul trădător

Sigur, Sorescu a trecut pe la Dinamo, ceea ce îl mai face acum, în limbajul universal al tribunei, și un trădător (s-a socotit: e al nouăsprezecelea "câine" care pleacă la rivali).

Sorescu, așadar, nu e nici primul, nici ultimul care pendulează între roș-albaștri și alb-roșii. Mereu au fost transferuri în ambele direcții. Au fost înaintea lui Ionel Dănciulescu sau Cătălin Munteanu și atâția alții și n-a venit sfârșitul lumii și nu o să vină nici acum. Cel puțin, nu din asta.

El chiar poate centra!

Deocamdată, lucrul cel mai remarcabil la Sorescu este prenumele, care ne duce cu gândul la Savicevici, care chiar era fotbalist. Momentan, Sorescu e un jucător refuzat la export, întors de la Rakow Czestochowa pentru o furtună într-un pahar cu apă. Totodată, ca să fim drepți cu jocul său, spre deosebire de Crețu, el chiar poate centra și pare o soluție bună la nivel românesc pentru banda dreaptă. Este polivalent, are toate datele unui transfer reușit. Totuși, n-a sosit nici măcar sosia lui Florentin Dumitru, să oprim o clipă isteria.

Napoli, după zeci de ani

Și, între timp, acolo unde încă se joacă fotbal chiar se întâmplă lucruri. Napoli e mai aproape ca oricând de un nou titlu, primul de la Diego Armando Maradona încoace. Acesta este un eveniment și merită să fie consemnat. Cum merită un semn de exclamare și revenirea lui Manchester United, care a câștigat în fața lui Manchester City și se apropie de Arsenal Londra, ca și cum anii 1990-2000 cu fotbalul lor minunat chiar s-ar putea întoarce.

Doar Liverpool, ajunsă aproape de sfârșitul epocii Klopp, e o formație greu de privit, aproape ridicolă, capabilă să ia bătaie la scor de neprezentare la Brighton. Cumpără scump și degeaba - nou-veniții nu joacă nimic.

Bani pe jos. Cu ce cost?

Iar arabii, după ce l-au luat pe Cristiano Ronaldo și l-au drapat în petrodolari se pregătesc să-l îngroape în bani și pe Lionel Messi, ceea ce ne arată clar care e treaba cu secolul XXI și anume: fiind un fenomen popular, fotbalul este cumpărat în viu. 

Vedetele sunt vitrine ambulante de-a valma pentru sponsori și regimuri iliberale. Spectacolul bogăției obscene e chemat să șteargă totul și șterge totul. Fotbalul acesta gonflat și strălucitor aduce prestigiu, aduce onorabilitate și principii mai au oricum doar visătorii și învinșii. La arabi sunt bani pe jos, sigur că da. Cine să se mai obosească să întrebe: da, dar cu ce cost?

E bine, sănătos Iordănescu Jr.

Altfel, înapoi acasă, a fost zărit după o absență îndelungată, ca a președintelui Iohannis, chiar și selecționerul naționalei noastre, Iordănescu Jr.. E bine, sănătos, mai e un pic până la primele meciuri oficiale, când din nou vom afla că s-a făcut tot ce s-a putut, dar nu s-a putut mai mult fiindcă ne-au luat extratereștrii și bulgarii baza de selecție. Între timp, crește distanța care ne separă până și de Albania domnului Sadiku.

PS: Bine măcar că la handbal încă avem CSM București (jos pălăria!) și că încă joacă Neagu, care până și noi, profanii, știm că e Messi a handbalului, atât că nu pleacă să joace în Arabia Saudită.