)
Articol de Andrei Crăciun - Publicat luni, 24 mai 2021 09:45 / Actualizat luni, 24 mai 2021 09:47
Patronul echipei celor patru consoane a reușit din nou să se facă remarcat, smulgându-l pe Dinu Todoran dintre icoane și imnuri de slavă cu heruvimi și serafimi pentru a-l detașa pe banca tehnică (să convenim că e doar o expresie, la FCSB ea are cel puțin un deceniu de când nu mai înseamnă nimic).
Un jucător oarecare din prima noastră divizie, remarcabil doar prin numele potrivit de personaj de nuvelă de la sfârșitul secolului XIX, Dinu Todoran e un antrenor care încă nu există.
Și ar fi continuat să nu existe dacă nu își frecventa duhovnicul la momentul potrivit.
Urmează țârcovnicul sau clopotarul?
Bunul obicei creștinesc l-a propulsat spre ruinele a ceea ce cândva aducea a club de fotbal.
Legenda spune că din ziua racolării lui Todoran se pregătesc dând ture pe lângă lăcașurile sfinte paracliserul, țârcovnicul, clopotarul, doi popi și un călugăr. Îi vrei la FCSB?
Patronul, un cunoscut infractor eliberat înainte de termen, e de decenii într-un delir de grandoare și doar bunul Dumnezeu se poate compara cu minionul din Pipera.
Antimodelul
Emanat de la stână, bișnițar de tranziție, învârtind terenuri în fostul Sector Agricol Ilfov, iată de acum ciobanul la costum de haine împărțind lumea în stăpâni și slugi, fără nici cea mai mică intenție de a face pasul către secolul XXI, mileniul III.
Un anti-model, toxic, incult, șovin, misogin și guraliv, în ciuda vocabularului limitat la o sută și ceva de cuvinte, cincizeci cu sfinții, cincizeci pe partea economică și restul platitudini bombastice.
Cum să nu adore vlahii un arhanghel al rezistenței prin incultură?
În căutarea oii fantastice perfecte
Personajul n-a ratat nicio ocazie în ultimii zeci de ani de când a ieșit din spuma tranziției de a arăta că e cvasiimun la argumentul rațional.
Țanțoș, fudul, mândru de grosolănia manierelor sale suburbane, se instalează confortabil, firesc, în centrul scenei publice vlahe, încântând publicul cu măscări și gargară cu cele sfinte.
Dacă privim dincolo de perdeaua de fum a alianței cu Dumnezeu, întrezărim adevăratul criteriu de selecție: Todoran a fost etichetat drept cuminte.
Ceea ce vrea să spună că nu o să iasă din cuvânt. Patronul era în căutarea oii fantastice perfecte, care răspunde la toate comenzile ca o păpușă de cârpe. A găsit-o? Încă nu știm.
Știm însă altceva. Că l-a refuzat până și Dică, altădată un argat de nădejde. Cât despre Șumudică: dânsul n-a voit din rațiuni sufletești.
Nu-i mai nedreptățiți pe Nuțu, Sile și Nuțulică!
Și mai știm ceva: faimoasa familie din Pipera a trecut cu toți marii ei bărbați din spațiul public pe la pușcărie.
Doar onorabilul clan al Cămătarilor a mai reușit o performanță similară în deceniile bezmetice de după Revoluție. Cu toate acestea, în loc să fie văzuți și înțeleși drept ceea ce sunt de fapt, vecini de cod penal cu Nuțu, Sile și Nuțulică, spre deosebire de Cămătari, piperenilor li se caută în coarne, ca berbecilor, și sunt ascultați ca și cum chiar ar avea ceva de zis.
Desigur, să călărești un club de fotbal care cândva avea chiar și suporteri, chiar și stadion, chiar și istorie (nu mai e cazul) justifică un microfon și un reflector.
La noi, în spațiul carpato-danubiano-pontic, pare însă să justifice, în mod regretabil, totul.
Doamne-ajută!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
