)
Articol de Andrei Niculescu - Publicat luni, 11 aprilie 2022 15:37 / Actualizat luni, 11 aprilie 2022 16:32
Marea problemă după ce vezi un City-Liverpool de genul celui jucat duminică seară este că, ulterior, trebuie să te uiți și la alte meciuri și, inevitabil, să te întrebi dacă e același sport.
Nu vorbesc aici neapărat de campionatul nostru, care e oricum departe, ci și de cele pe care obișnuim să le includem în așa numitul „Top 5" continental. În momentul ăsta, în Premier League se joacă într-o altă viteză, într-un alt ritm, cu o altă calitate și o altă implicare față de tot ceea ce înseamnă fotbal european, iar atunci când vorbim de o confruntare între Guardiola și Klopp totul se multiplică.
Prin 2009, 2010, 2011, englezii priveau cu jind la desfășurarea de forțe din „El Clasico". Erau pe-atunci confruntări teribile între Barcelona și Real Madrid, între Messi și Cristiano, între Guardiola și Mourinho, ce opreau respirația planetei timp de 90 de minute și o împărțeau, pe planetă, în două. Acum nu mai au motive.
City-Liverpool s-a transformat în noul clasic al Europei, fără să fi fost vreodată un clasic în Anglia, dar multe se leagă de Guardiola și Klopp, de Klopp și Guardiola, în ce ordine doriți. Sunt cei mai buni antrenori ai momentului, iar dacă ei nu obosesc să spună asta unul despre celălalt, de ce am obosi noi încercând că aducem contraargumente. Am făcut-o destul cu Messi și Cristiano, iar acum parcă ne pare un pic rău că au îmbătrânit.
Pe parcursul jocului de duminică am văzut exact, cine a avut ochi să vadă, ce înseamnă antrenori care să inventeze sau să intervină. Fiecare a încercat să-l surprindă pe celălalt, să reacționeze la mutările celuilalt și-mi imaginez deja o scenă ce ar putea fi memorabilă cu ei doi stând la un pahar de vin, peste ani, amintindu-și acest schimb de idei și metode ce onorează fotbalul.
Am văzut un altfel de City față de meciul cu Atletico, fiindcă și Liverpool e altceva decât Atletico, am văzut un Guardiola jucând practic fără extreme și interi, dar căutând pasa lungă, peste apărarea adversă.
L-am văzut apoi pe Klopp corectând la pauză, schimbând poziția lui Thiago, scurtând vizibil echipa și imprimând partidei acel ritm de "du-te vino" ce convine atât de mult "cormoranilor". S-a terminat 2-2, ceea ce poate că e mai bine, căci așa duelul pentru titlu poate continua, cu City având un program ceva mai facil, dar asta în Anglia zău că e relativ.
De la startul sezonului 2018-2019, City a adunat, în „Premier League", 339 de puncte. Iar Liverpool, 338. Klopp e singurul antrenor din lume cu care Guardiola n-are bilanț pozitiv. Următorul capitol se va scrie sâmbătă, în semifinala Cupei, ce va tebui să aibă totuși un învingător. Și, cine știe dacă nu cumva îi vom vedea și la Paris, pe 29 mai, disputându-și trofeul atât de râvnit, cel al Ligii Campionilor.
Sâmbătă, în „The Times", unul dintre editorialiști povestea cum, în noiembrie 2019, când urma să se țină Gala de decernare a titlului de cel mai bun antrenor al anului în Anglia, Klopp și Guardiola au avut, când au fost invitați, aceeași reacție. „Pep vine?", a întrebat Klopp. "Va fi și Jurgen?", a întrebat Guardiola.
Când au primit răspunsuri pozitive, reacția lor a fost similară: „I'll definitely come". Și au venit, iar autorul povestește că seara a fost un spectacol, dincolo de ceea ce s-a văzut la tv, cu Klopp făcându-și selfie după selfie cu fiica lui Guardiola, Maria, până când i-a ieșit o ipostază cu care să nu-i strice fetei poza.
„Așa cum spunea Pep" sau "așa cum spunea Jugen" s-a auzit de nenumărate ori de la cei doi. Poate nu-s cei mai buni prieteni, dar sigur sunt un exemplu de cum poate fi trăită o rivalitate, mai ales în vremurile pe care le trăim. Iar acea îmbrățișare de duminică, din final, sinceră și fără nimic forțat, a fost gestul unor oameni mulțumiți de ceea ce făcuseră.
„Football as it's meant to be". Întâmplător, e motto-ul Bundesligii, acolo unde a început, de fapt, acest nou Clasic al fotbalului modern.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
