)
Articol de Andrei Niculescu - Publicat duminica, 06 februarie 2022 14:51 / Actualizat duminica, 06 februarie 2022 14:51
Când Franța a luat titlul suprem în 2018, Oliver Giroud a fost mai degrabă ținta ironiilor decât a laudelor.
Elogiile mergeau spre Mbappe, spre Griezmann, spre Pogba, la Olivier ajungeau glumele, multe dintre ele proaste, pornite din statistica seacă și ușor de folosit ca argument: nouarul campioanei mondiale nu doar că n-a dat niciun gol, dar n-a nimerit nici măcar o dată poarta adversă pe parcursul turneului final.
Spre deosebire de antrenorii de canapea sau de bar, tehnicienii adevărați, iar Didier Deschamps e clar unul dintre ei, au alte repere. Selecționerul Franței a obosit explicând cât de important a fost rolul lui Giroud și cât de puțin contează totuși statisticile.
Lasă-ne un comentariu după ce citești acest articol.
Fii parte din comunitatea noastră ca să poți posta comentarii și să accesezi multe alte beneficii.
Intră în cont ca să poți comenta Continuă fără contIroniile și criticile n-au încetat căci, nu-i așa?, ce s-ar face sportul ăsta fără miliardele de antrenori din fața televizoarelor. Giroud însă și-a văzut de treabă pe unde a jucat, a devenit al doilea marcator din istoria naționalei Franței după Henry și doar revenirea lui Benzema l-a scos oarecum din contextul formulei ideale din mintea lui Deschamps.
Giroud însă are rolul lui. Pe care l-au știut cei de la Milan când au forțat transferul. L-au știut și cei de la Inter, căci și Inter l-a vrut, încă de pe vremea lui Conte, dar n-a știut să-l convingă. Nu e Benzema, nu e Mbappe, nu e nici măcar Ibrahimovici, deși Zlatan e singurul cu care se aseamănă din punct de vedere fizic.
Nu e un jucător combinativ, asociativ, e însă un marcator și, mai ales un muncitor în folosul celorlalți. E un jucător de lot, de vestiar, extrem de util chiar și la 35 de ani, căci un om care a câștigat atâtea în cariera lui poate ajuta colectivul în acest sens.
Iar sâmbătă chiar l-a ajutat. Milan a câștigat în fața Interului grație „dublei” pe care francezul a izbutit-o în câteva zeci de secunde. Cu execuții tipice unui număr 9, cu experiența vizibilă - vezi golul doi - a unui atacant cu peste 200 de reușite în carieră. Astfel de meciuri se decid la detalii, iar detaliul numit Giroud a făcut diferența.
Inter a pierdut un derby pe care l-a avut în mână timp de 60 de minute, dar pe care n-a putut să-l închidă la timp (aici trebuie scos în evidență un alt francez, Maignan) și nici să-l gestioneze ca strategie de final (iar aici trebuie spus că schimbările lui Simone Inzaghi mai mult au destabilizat decât au ajutat).
Cumva, cu acest eșec, Inter dă o mână de ajutor la spectacolul pe care Serie A îl oferă, căci lupta pentru „scudetto”, măcar în aparență, e redeschisă. Campionatul italian nu mai e demult cel în care 0-0 era văzut ca scorul perfect, ba chiar pune serios în pericol poziția Primerei Division într-o ierarhie a ligilor dominată clar de Premier League.
Însă dacă ne uităm la duelul pentru titlu, Serie A e cel mai echilibrat în acest moment. Iar ultimele operații estetice ale „Bătrânei Doamne” nu fac decât să sporească farmecul unui campionat ce are încă o greutate mare pentru iubitorul de fotbal adevărat din România.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
