)
Articol de Andrei Niculescu - Publicat joi, 06 mai 2021 17:13 / Actualizat joi, 06 mai 2021 17:13
Marele triumfător al acestui sezon de Champions League nu e Pep Guardiola, cu a sa revenire într-o finală după 10 ani, ci Thomas Tuchel. Și asta se poate spune chiar de azi, indiferent ce se va întâmpla la Istanbul, pe 29 mai. Deja a intrat în istoria competiției, devenind primul antrenor care ajunge în două sezoane consecutive în ultimul act, cu echipe diferite. Iar faptul că a schimbat băncile la mijloc de campionat transformă aplauzele inițiale în ovații.
Când Tuchel a fost numit la PSG, nimeni n-a înțeles motivele. S-a spus atunci că rolul decisiv l-a avut consulul Qatarului la Munchen, bun prieten cu impresarul lui Tuchel, Olaf Meinking, un nume puțin cunoscut în fotbal căci e implicat mai degrabă în zona artistică, dar bine ancorat în lumea bună a Germaniei.
Când Tuchel a fost dat afară de la PSG, nimeni n-a înțeles motivele. A fost însă destul de clară poziția lui Leonardo, care i-a căutat pricină din primele zile de colaborare. S-a spus că Tuchel nu prea mai avea trecere în vestiar, nu prea mai era băgat în seamă de starurile de acolo. Pierderea lor, putem spune acum, văzând cum au evoluat lucrurile. Problema asta a lui Tuchel e reală, s-a vorbit de ea și pe la Dortmund, e foarte posibil să apară și la Chelsea, pentru moment însă e o carte câștigătoare trasă de londonezi. Deși, ca să închidem cercul, nici când Tuchel a fost instalat la Chelsea motivele n-au fost prea clare.
Sau poate că cineva, acolo, intuia anumite lucruri. Pare logic, ținând cont că la Chelsea puteri depline are o femeie, devenită deja legendară în fotbalul european, Marina Granovskaia, în condițiile în care Roman Abramovich nu prea mai poate și nici nu prea mai are chef să treacă prin Londra. Și știm cum e cu intuiția feminină.
De la intuiție la certitudine e un drum câteodată scurt. La Chelsea cam de 3 luni, 3 luni și ceva. De atât a avut nevoie Tuchel pentru a schimba o echipă în depresie, anostă, volatilă, într-o mașinărie competitivă, cu statistici aproape ridicole la nivel defensiv, care parcă joacă din memorie și arată o versatilitate fantastică. Și toată această transformare s-a făcut în condițiile în care Chelsea a jucat practic din 3 în 3 zile, fără mult timp deci pentru antrenamente specifice.
"Putem juca la un nivel înalt. Iar dacă nu reușim, putem să împiedicăm adversarul să joace la un nivel înalt". Cam ăsta e Thomas Tuchel, marele câștigător al unei demiteri.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
