„Mamă, vin de mă ajută! Sunt făcut pe mine!”

Când vorbește despre Maradona, Jorge Valdano are ochii umezi. O oră, o zi, o lună, indiferent de timp, dă senzația că din secundă în secundă va începe să plângă. Sufletul acesta impecabil, tras la cravată, cu o prestanță de președinte de bancă, omul acesta care a căzut cu elicopterul, tremură când glăsuiește de Diego.

"Ne-am cunoscut cu Flaco Menotti, ne pregăteam pentru Campionatul Mondial din Spania. Eram la Tortuguitas, în cantonament, și-mi aduc aminte perfect ziua aceea: Maradona a intrat în sală fix când aflam că a început Războiul Malvinelor. Știu că băiatul ăsta m-a atras din prima. Avea 22 de ani și se tutuia cu Passarella. L-am iubit imediat, între noi s-a stabilit o relație".

Când chemarea drogurilor era mai mare...

"Foarte inteligent", pornește descrierea sa, apoi repetă obsesiv termenul. "Uite, eram în vestiar, înainte de startul Mondialului din Mexic, din 1986. La un moment dat, a început să urle: «Tota (n.r. Dona Tota, mama sa), vin de mă ajută! Sunt făcut pe mine!». Am priceput, pe loc, ce voia să spună. Că era om, că și lui îi era teamă. Dar o zicea cu mantă. Dacă vouă vă este frică, ei, bine, aflați că și mie îmi este, pentru că suntem oameni! Pe teren era un geniu, însă în afara lui, și mai și! Lansa o frază ce-ți rămânea în minte pentru toată viața!".

În Italia, în 1990, cocaina îi dădea târcoale. N-a tras un miligram. Noaptea, când chemarea drogurilor era mai mare, scotea toți băieții la o ședință de antrenament. Alerga până la extenuare. "Noi ne prindeam, nu comentam nimic. Ca să uite de toate problemele, sărea, cădea, luat totul de la capăt, sprinta, schimba direcția, iar alerga...", adaugă campionul mondial.

"Cum e posibil ca Maradona, în loc să ajungă la Juventus, să meargă la Napoli?, au întrebat jurnaliștii. "Pentru că nu suntem atât de bogați ca să-l avem... Și nici atât de săraci ca să avem nevoie de el" a replicat Gianni Agnelli.

"El Pibe" era extrem de iubit în vestiar. Se certa cu toată lumea pentru colegi. Se războia cu opinia publică, ridica tonul chiar și la antrenor, uneori și la președintele clubului. Avea un fel de alergie la putere.

Șase luni de cantonament

Valdano aruncă, apoi, bomba. Pentru CM din 1986, naționala argentiniană a stat în cantonament aproape șase luni de zile, iar rezultatul s-a văzut. În schimb, acolo, printre băieții cu sombrero, Bilardo s-a schimbat radical: niciun antrenament pe toată durata turneului final!

Da, ați citit bine! "Muream de plictiseală, așa că Maradona s-a dus să-l roage să ne lase măcar la o miuță! Nimic! Zicea că platourile acele înalte îți iau din energie. A, încă ceva! În Mexic, fiecare dintre noi a venit cu două kilograme în plus, pe care le-am pierdut pe parcurs, așa că în finală am ajuns cu greutatea ideală".

"Când Maradona privea spre partea dreaptă i se putea vedea urechea stângă", spune și Fernando Signorini, maseurul lui Maradona timp de 22 de ani.

Jorge simte că pe final va trebui să vorbească și despre plecarea lui Diego. "Sincer, l-am văzut resuscitându-se de atâtea ori, încât dădea senzația că este un tip imun la tot, inclusiv la moarte. Multă energie, calități fizice senzaționale. Mi-l aduc aminte întins pe masa de masaj și noi, coechipierii lui, cu ochii cât cepele, admirându-i coapsele. Nu știam de vizita medicală de la Napoli", spune.

Povestea continuă: "Am pus, întâmplător, mâna pe o revistă, peste ani. Vorbele lui Antonio dal Monte, de la Comitetul Olimpic Italian, un specialist ce analizase și comportamentul militarilor. Zicea că Maradona ar fi putut fi un excelent pilot de probe de avioane de război, pentru că avea o capacitate ieșită din comun de a vedea totul dintr-o privire. Mereu îmi aduceam aminte de acel citat. Urca în ringul de box, făcea reprize scurte cu Miguel Angel Campanino, campionul nostru. Cinci minute dădea totul. Omul chiar îi spusese tatălui că dacă Diego nu ajungea fotbalist, cu siguranță că ar fi devenit un pugilist de succes. Apoi, vestea că nu mai este. Cine a putut crede?"...

* Sursa: Spotify