Mulțumim

Messi a făcut din fotbal o construcție de filigran la care a lucrat o viață întreagă. Încununarea sa în cel mai mare al lumii și al timpurilor nu se putea săvârși decât printr-o capodoperă. 

Una în care lacrimile să se amestece cu bucuria pură, penalty-urile cu golurile remarcabile, fericirea să alterneze cu căderea, pentru ca la final băiatul cel bun să învingă. E o poveste atât de bună, că nu ai crede-o dacă ar fi scrisă de un scenarist.

Strălucirea sa excepțională stă tocmai în faptul că este reală și că este scrisă de cei mai mari fotbaliști ai lumii, confruntați cu propria umanitate. 

Nu ai cum să câștigi când adversarul tău este cel mai tânăr om din istorie care dă trei goluri într-o finală, dar nu ai cum să pierzi când te poartă pe aripi o întreagă echipă de copii cărora le-ai fost idol. Din acest paradox s-a născut cel mai mare meci al istoriei, cel pe care îl vom căuta mereu.

Dar mai e ceva. Construcția aceasta este întreagă și desăvârșită pentru că ea a crescut firesc, odată cu actorii săi. Cu modul în care înțelegem sportul, îl practicăm și-l pregătim.

Desăvârșirea vine la finalul unei epoci în care trebuie să fim fericiți că trăim. Sportivi precum Messi, Ronaldo, Modric, Busquets, Pepe, Godin, Hazard, Ochoa, Di Maria, Giroud, Thiago Silva au construit cea mai frumoasă epocă a fotbalului. 

Îi numesc pentru că toți se vor retrage, cel puțin din fotbalul internațional. Rivalitatea dintre ei a construit meticulos cel mai frumos spectacol al planetei. Modul în care au abordat competiția, pregătirea fizică și, mai ales, mentală ne-au adus în acest punct cel mai înalt al istoriei fotbalului.

Iar la această despărțire avem de ce să ne înclinăm. Nu musai pentru că se retrag în cel mai frumos moment. Ci, mai ales, pentru că au setat standardele. Și pentru că zeci de visători vor încerca să-i depășească. Pentru asta trebuie să le mulțumim.