Agresivul Săpunaru și secretul greu din viața sa

Se spune că primul care își retrage fruntea sau își pleacă privirea pierde războiul psihologic. Asta în cazul boxerilor. În poza de mai sus, primul care trebuia să plece - la vestiare, nu din țară - este bărbatul din stânga. Numele lui e Cristi Săpunaru, de profesie fotbalist și căpitan de echipă la Rapid, dar cu o vocație de bătăuș de cartier. 

Cum a ajuns un fotbalist să-și bage amenințător capul în figura unui arbitru, după ce în prealabil l-a înjurat și l-a amenințat în mod evident cu degetul arătător? Răspunsul e un mister și stă ascuns în sinapsele ciudate din creierul lui Săpunaru. Un tip descris de prieteni drept drept posesorul unui suflet de aur, jucătorul Rapidului se transformă pe terenul de fotbal. 

Fanii îl adoră și văd în atitudinea lui agresivă drept modelul perfect de comportament al lui căpitan de echipă. „Dacă am avea 11 de Săpunaru, am fi lejer campioni”, cred mulți suporteri rapidiști, dar logica lor poate avea și o întorsătură bizară. 

Într-o țară civilizată, dacă ar avea 11 de Săpunaru, un club s-ar putea să plătească o avere avocaților pentru a-și ține fotbaliștii departe de gratiile închisorii. 

 Invitație la bătaie ca în scara blocului 

Să începem cu gestul de la meciul cu FC U Craiova. În minutul 72, din tribuna oficială a stadionului din Mioveni a zburat spre gazon o sticlă de plastic. Cine e primul fotbalist care reacționează la gestul golănesc făcut din zona unde stătea Adrian Mititelu jr.? Evident, Săpunaru. 

Căpitanul a susținut că a vrut să-și apere colegii a căror integritate corporală ar fi putut fi amenințată de proiectilul de plastic. Dar, dacă revedem imaginile, căpitanul folosește momentul pentru a-i propune cuiva din tribună o bătaie parte în parte, în afara stadionului. 

Totul ar fi fost normal dacă s-ar fi petrecut la scara blocului, într-o dispută la o „sămânță” cu niște băiețași de la scara vecină. Dar gesturile sugestive cu pumnii și vorbele grele aruncate au fost surprinse de camerele TV și oferite audienței unui post național. Arbitrul s-a făcut că nu vede și l-a lăsat pe Săpunaru în teren, deși trebuia să-l elimine. 

Un jucător de fotbal nu are voie să amenințe sau să provoace publicul. Pe un stadion din Marea Britanie, Săpunaru ar fi fost așteptat la vestiare de ofițeri de poliție și interogat într-o anchetă serioasă privind tulburarea ordinii publice. 

În România, el a fentat legea și a plecat nestingherit de la stadion, iar aseară a revenit cu un nou gest agresiv, de data asta îndreptat împotriva unui arbitru care, susține el, ar fi inventat un fault pentru FCSB. 

Un căpitan de echipă de fotbal nu are voie să amenințe, să înjure și să înfrunte ostentativ arbitrul, riscând să-și lase echipa în inferioritate numerică pentru mai bine de jumătate de meci. Gestul său - susține logic Adrian Porumboiu - merita o eliminare, dar Kovacs a gândit înțelept și nu a cedat provocării evidente. 

Pe imaginile video, singurele cuvinte rostite de central par a fi „calmează-te!” și “joacă!”, deși Săpunaru a susținut că a fost amenințat de arbitru cu „datul afară din țară”. Declarația lui pare o încercare șmecherească de a deturna atenția de la gestul său și de a crea o diversiune cu tentă xenofobă în care să-l agațe pe etnicul maghiar Kovacs. 

Rămas pe teren, Săpunaru a influențat serios mersul partidei. Printr-o bizară lege a compensației, a obținut, dar apoi a și provocat un penalty decisiv în finalul de meci. Dincolo de efectele sportive, ce face Săpunaru pe teren e de o gravitate pe care conducătorii din fotbalul românesc o tratează cu inconștiență.

În primul rând, copiii care cresc acum iubind Rapidul au în căpitan un model periculos, un tip care apare la televizor amenințând cu pumnii în stânga și în dreapta. Apoi, e influența lui Săpunaru în vestiar. Chiar și într-o descărcarea continuă de adrenalină și de testosteron, fotbalul e o meserie în care 22 de bărbați ar trebui să-și respecte unul altuia cariera și profesia. 

Ce se vrea a fi o atitudine agresiv-mobilizatoare a lui Săpunaru s-a transformat însă în acest sezon într-o invitație la dezastru. Supramontați de căpitan, colegii săi Belu Iordache sau Junior Morais au aproape meci de meci câte o intervenție extrem de dură - ba un cot în maxilar, ba un fault grosolan la glezne - și deocamdată doar norocul a făcut ca niciun adversar să nu ajungă la spital cu o accidentare care să-i pună în pericol o carieră. 

Ce îl face, însă, pe Săpunaru să se transforme într-un „Alex”, un personaj violent demn de „Portocala mecanică” a lui Anthony Burgess? 

L-a umplut de sânge pe un steward

La 37 de ani, rapidistul e aproape de momentul retragerii. O explicație pentru agresivitatea sa ar putea fi frustrarea cauzată de iminența finalului de carieră, o atitudine pe care a avut-o și Hagi în ultimele două sezoane la Galatasaray și echipa națională. Argumentul e logic, dar are o fisură mare. 

În 2009, Săpunaru avea doar 25 de ani și juca la FC Porto. La finalul unui derby cu Benfica, actualul căpitan al Rapidului a fost implicat direct într-un incident petrecut la vestiare în urma căruia s-a pus chiar problema condamnării sale la închisoare. 

Reporterii Gazetei au găsit în documentele Football Leaks mărturiile oficiale despre agresiunea săvârșită de Săpunaru și colegul său Hulk asupra unui steward: 

Hulk l-a atacat imediat pe Sandro (n.r - stewardul Sandri Correia) cu doi pumni, apoi l-a lovit cu piciorul în zona șoldului. Lovitura cu gheata plină de noroi a lăsat urme pe vesta galbenă a oficialului. Apoi, Săpunaru a înaintat spre numitul Sandro Correia și l-a lovit violent cu pumnul stâng în figură. Agresiunea a continuat, iar Săpunaru a sărit și l-a lovit cu piciorul drept direct în abdomen. 
- Football Leaks

Ca urmare a loviturilor lui Săpunaru, omul de ordine a rămas cu capul plin de sânge. Jucătorii lui Porto s-au apărat și au susținut că au fost provocați. 

Inițial, comisia l-a suspendat pe Hulk trei luni, iar pe Săpunaru - vinovat pentru două capete de acuzare - la șase luni. Ulterior, avocații lui Porto au reușit să schimbe încadrarea regulamentară a meseriei de steward, asimilată inițial fotbaliștilor, și au obținut reducerea pedepsei la 3 meciuri pentru Hulk și 4 etape pentru Săpunaru. 

Undeva, în mintea violentului Săpunaru se petrece un proces pe care oamenii obișnuiți nu îl pot descifra, dar codul  nu e un secret pentru psihologi. Viața fotbalistului ascunde o dramă capabilă să deraieze orice destin: Săpunaru a fost abandonat la naştere de Maria Pană, cea care i-a dat viaţă. A fost încredinţat unchilor, care l-au dat unei alte femei, Viorica Nina, să îl crească. 

Faptul că Săpunaru a ajuns să aibă o carieră respectabilă de fotbalist e de fapt o dovadă că fostul căpitan al naționalei a reușit să învingă un destin crud. Dar tulburătoarea sa poveste nu trebuie să-i scuze gesturile agresive de pe teren. 

Săpunaru are rezolvarea la îndemână. Se numește terapie împotriva furiei sau „anger management”, cum îi zic corporatiștii. Chiar și pe final de carieră, copilul plin de furie la adresa vieții ar putea să se transforme într-un căpitan determinat, dar elegant.

Asta ar fi chiar mai prețios decât cele 3 titluri, 3 Cupe și Cupa UEFA câștigate cu Porto și Cupa României luată cu Rapid în 2007.