Hagi și școala de teroare

Fapta nefardată sună cam așa. În finalul meciului Farul - Voluntari, la scorul de 2-0, când oaspeții căutau neconvingător o egalare imposibilă, o minge ieșită în aut i-a fost oferită imediat lui Helder de un copil de mingi. Ca scos din minți, Hagi s-a dus spre „vinovat” și a început să urle la el, reproșându-i că nu a întârziat repunerea balonului în joc. Cu ochii în lacrimi, micuțul a rămas pe margine privind trist în gol. Imediat, însă, Farul a dat golul de 3-0, iar Hagi s-a întors spre el, l-a luat în brațe și i-a spus ceva la ureche. 

Apoi a urmat gestul de PR, seducător și eficient în fața mass-media. Luat în vestiar la final, băiatul a primit atenție din partea lui Hagi și a jucătorilor Farului, plus tricoul de joc al lui Adrian Petre. „A fost cea mai frumoasă zi din viața mea. Ce am vorbit cu domnul Hagi rămâne între mine și el”, a povestit la final. Și uite așa publicul rămâne cu senzația unui gest superb făcut de Hagi. Marele fost jucător și-a recunoscut vina, puștiul a fost încântat, ce ar mai fi de spus?

De fapt, în spate sunt multe lucruri care urlă să fie spuse. Iar aceste lucruri privesc de fapt întreg fotbalul nostru. „Fotbal care e în groapă”, cum a spus Hagi la conferința de presă de după meci, într-un nou monolog maraton. 

Racoviță, Hagi și observația musafirilor de la Ajax

Numele puștiului e Iustin Racoviță. Are 12 ani și nu e un copil de mingi adus la meci de pe stradă, ci un junior cu patru ani vechime la Academia Hagi. Considerat un potențial mare talent, Racoviță are șansa de a crește în ceea ce specialiștii numesc cel mai bun proiect din fotbalul românesc. 

La Academia Hagi, băiatul învață să dribleze, să se demarce, să țină capul sus, să intre în automatiste de joc, să aibă intensitate la recuperare, dar iată că învață ceva și din bucătăria cinică a fotbalului: să tragă de timp atunci când adversarii aleargă după egalare! Și nu de la oricine, ci chiar de la patronul academiei, idolul, speranța a milioane de români și, până de curând, dușmanul public al tragerilor de timp. 

Pentru cei care se pregătesc să bagatelizeze incidentul trebuie reamintită vârsta puștiului. La 12 ani, copiii din academiile de top din lume sunt lăsați să joace fotbal de plăcere, să simtă bucuria jocului de fotbal prin joacă, să-și cultive în mod natural creativitatea. 

Una dintre aceste academii este cea de la Ajax. Acolo a crescut legendarul Johan Cruyff, ale cărui idei au transformat apoi radical filozofia academiei de la Barcelona. Cruyff e idolul și mentorul lui Hagi, iar cele două școli uriașe de fotbal reprezintă, teoretic, modele pentru Academia de la Ovidiu. Dar… 

Acum câțiva ani, o delegație de la Ajax a venit în România pentru un schimb de experiență. Olandezii au fost impresionați de baza construită de Hagi și de calitățile copiilor, însă au asistat și la un meci de juniori în timpul căruia puștii din academie au fost constant supuși unui tir de înjurături și urlete de pe bancă și din tribune. 

La final, la o cafea, Hagi și Popescu au fost curioși să afle impresiile oaspeților. Politicoși, aceștia au remarcat plusurile, dar și faptul că asupra micuților fotbaliști s-a pus o presiune prea mare, inclusiv din partea antrenorului secund. În acel moment, Hagi s-a întors spre Popescu: „Vezi?! Ți-am spus că ăla e moale?”. 

Problema lui Hagi nu era presiunea mare, ci faptul că antrenorul secund era mai exigent decât „ăla”, adică antrenorul principal al grupei respective. 

Așa vede Hagi călirea unor puști. 

Hagi, acum două luni: „E inadmisibil să tragi de timp!”

În decembrie 2021, după înfrângerea cu Sepsi, Hagi a apărut în fața camerelor și a urlat indignat că jucătorii gazdelor au tras nonstop de timp. Recitiți integral declarațiile lui de atunci: 

„Cazi pe jos, țipi, stai acolo 7 minute, cârcei cu nemiluita, minutele se duc. Să vedeți ce e la juniori! După aia vreți performanță, vreți în Europa, vreți să ieșim în lume. Cum să ieșim, când noi promovăm asta, când arbitrii tolerează asta și încurajează asta? Cred că e o tactică.  

Eu nu am antrenat asta și nu știu. Eu cred că asta se antrenează, în loc să le spui să joace 90 de minute, ritm de joc, să alerge, să gândească! Nu să provoace, cum a făcut Ștefănescu azi. Un jucător tânăr să provoace, așa ceva...  

Și după aia, când ne ducem cu echipa națională, au ăia posesie 70 la sută și noi cu limba pe umeri. Oare când o să jucăm și noi fotbal? Atenție! Asta începe de la copii. Eu am și academie și am văzut asta și la copii și juniori. 

E inadmisibil! I-am zis asta și președintelui, în ședință. E incredibil la juniori și copii. Una-două, ei cad pe jos! Păi, și tu îl înveți de mic? Ce cultivi asta iese! Să-l înveți să lupte, nu să cadă pe jos!” 

La două luni distanță, același Hagi e filmat fără voia lui în timp ce face un junior să plângă pentru vina că nu a tras suficient de timp. Că nu a trișat. Din păcate, cu tot respectul pentru banii și munca investite în academie, ipocrizia nu poate fi mascată de niciun exercițiu de PR. 

În monologurile sale, Hagi vorbește despre cei trei C. „Încredere (n.r. - Hagi se referă, de fapt, la credință), curaj, convingere”. Când urli la un copil de 12 ani și-l înjuri de „morți”, poți să-ți iei adio de la toate „C”-urile din lume. Poți să-l înveți ca pe câinele lui Pavlov să dea cu exteriorul pase de 80 de metri, poți să-l înveți să bată la vinclu 9 lovituri libere din 10, dar în momentul în care acel copil va da cu nasul de presiunea fotbalului mare va începe să aibă îndoieli. Frica din copilărie va reveni cu o forță sporită. 

Poate din acest motiv, Gică, niciunul dintre fotbaliștii produși până acum la academia ta nu joacă la un club din prima linie a fotbalului mondial. Asta nu înseamnă, însă, că nu e timp pentru a schimba acest trend. Totul pornește de la cel care sădește, dar nu poți avea pepeni când plantezi castraveți, cum nu poți avea nici curajoși când crești timorați și trișori.