Rapid și frăția donilor

Vede că pasagerul zâmbește amuzat și ridică din umeri râzând. Glumise. „Ia că îl sun pe Șumudică! Să-i spun pe cine am în mașină. E fratele meu, m-a ajutat enorm. M-a împrumutat cu bani când aveam un necaz mare și nu mi i-a mai cerut înapoi”. 

După câteva minute de dialog în care Șumudică n-a fost deloc impresionat de numele pasagerului - un ziarist care scrisese și vorbise constant despre implicarea antrenorului în lumea îndoielnică a pariurilor - , fanul a închis: „Șumi nu mai pariază de mult. Îți spun din sursă sigură. Nici eu nu pariez, n-am pariat niciodată”. 

Discuția s-a mutat la animale de companie. Rapidistul taximetrist a început să-i arate clientului poze din telefon cu cățeii lui. „Sunt copiii mei. Mai am poze, dă tu în stânga să le vezi!”. În timp ce degetul făcea „swipe left”, cățeii din imagini s-au transformat în bilete la pariuri.

Clientul a zâmbit încurcat, șoferul a râs și el, jenat. Ca în filme, cursa s-a terminat exact atunci, undeva în zona Delfinului. 

Taximetristul iubitor de câini apare constant alături de Șumudică și de liderii galeriei la zile de naștere sau la meciuri. Senzația din imaginile de la diversele petreceri e mai degrabă de doni sicilieni decât de ceferiști. 

Fix casta aceasta a presat zilele trecute conducerea din Giulești să-l pună antrenor pe “fratele lor” - așa îi numește și antrenorul - și să taie negocierile cu Bergodi.

„Frăția” condusă de Bocciu și de Corsicanu - numele de scenă folosite de Liviu Ungurean și Gheorghe Răducanu - a pus stăpânire pe Giulești de vreo 20 de ani încoace. 

Dincolo de atmosfera toridă pe care o realizează în tribune, băieții pe care cei doi îi conduc ideatic și faptic s-au implicat în repetate rânduri în mersul clubului: au forțat patroni de hoteluri să plece, au adus patroni șefi de piețe, s-au simpatizat apoi s-au dezvrăjit cu patroni țepari de ape minerale și așa mai departe. 

Când unii dintre „frați” fac bani în Giulești în zilele de meci din parcări, restaurante și firme de pază e cumva normal să vrei să controlezi mișcările clubului. 

Așa și acum, cu „fratele Șumudică” pe care i l-au vârât sub nas noului finanțator Dan Șucu. Lobbyul a fost ca o avalanșă, la TV, pe rețelele de socializare și pe grupuri de WhatsApp. 

Dintr-o dată, am aflat că Bergodi a retrogradat Rapidul - lucru neadevărat dacă vedem punctele făcute de antrenori în sezonul fatidic - , că Șumudică e marele salvator în anul „Centenarului 101 dalmațieni” și că șefii au datoria să-l numească pe excentricul lor prieten cu un CV peste al italianului. 

Lor li s-a alăturat până și un amic de-ai lui Șumudică, un ziarist experimentat și influent care - spun apropiații lui Bergodi - l-a sunat pe italian să-i bată șaua ca să priceapă că nu ar fi momentul să se bage într-un loc unde „frăția” vrea să-și aranjeze apele. 

În 9 cazuri din 10, un patron de Liga 1 ar fi cedat presiunii, iar Șumudică și-ar fi început deja seria de glumițe din calitatea de antrenor cu pedigree de titlu și stofă de comediant.

Șucu a rezistat, influențat sau nu de Victor Angelescu și de Daniel Niculae. Rapid s-a opus voinței interesate a liderilor galeriei ceea ce e un pas mare spre normalitate. 

„Rapid nu e al lui Șucu. Dumnealui este trecător aici. Ai venit în casa noastră, respectă religia noastră! Noi suntem aici din tată în fiu. Noi suntem rapidiști din tată în fiu”, a răbufnit Gheorghe Răducanu, zis Corsicanu, zilele trecute într-o lecție de istorie nu tocmai adevărată. 

Când Corsicanu era copil, Rapid avea o religie un pic diferită. La meciuri, peluza unde stă acum casta fraților era o schelă numită „Peluza Copiilor”, singurele vânzări le făceau țigăncile cu cornete de semințe, nu fanii isteți cu firme de catering, suporterii ceferiști presau antrenorii să producă rezultate și nu își cereau pe bancă „frații” jucători la Pronosport, iar galeria nu era o castă cu degetele băgate în mai multe platouri de interese. 

Poate nu degeaba, fostul șef al galeriei boeme din acei ani, Ioan Mihai „Mache”, a scris pe Facebook: „Nu știu de ce liderii de acum îl vor pe Șumudică, poate sunt alte interese. Dar ar fi o mare greșeală ca galeria să fie împotriva lui Bergodi, doar fiindcă conducerea nu l-a ales pe Șumudică. Bergodi chiar e un antrenor bun, echilibrat”. 

Ar fi o mare greșeală ca domnii Bocciu și Corsicanu să saboteze clubul pentru că fratele lor nu a reușit să impresioneze cu discursul tânguitor din ultimele zile. 

La fel cum e o marea greșeală ca actualii conducători să plătească polițe taberei lui Șumudică, după ce i-au închis ușa în nas.

Daniel Niculae a și început. Aseară, pe contul de Instagram, a postat un story cu trimitere clară la Șumudică:  „Stagiunea de vară a circului e închisă. Clovnul…a evadat. Opriți clovnul!”. 

La un club civilizat din occident, președintele care posta așa ceva își lua cutia de carton și părăsea biroul a doua zi. 

Cu sau fără Șucu, Niculae, Bocciu, Bergodi sau Șumudică, Rapid mai are până să fie un club civilizat, dar probabil nu va mai dura mult. 

Deja tot mai mulți suporteri obișnuiți, neimplicați în nicio frăție, vin meci de meci la stadion cu copiii, cumpără tricouri și-și susțin echipa fără să înjure, să scuipe și să amenințe antrenorii și jucătorii. 

Curând, donii din tribune și din birouri vor fi înghițiți de vremuri.