Sălbaticul și primitivul Săpunaru

Între timp, clubul Rapid a evoluat. S-a mutat pe o arenă modernă plină la fiecare meci, totul e încă nou, acustica e superbă, echipa joacă un fotbal mai bun, dar… Fanii din prim rând de pe vechiul Giulești continuă să arunce în adversari cu lichide dubioase, iar Săpunaru e la fel de aproape să rupă piciorul unui adversar sau să-i mute maxilarul printr-un croșeu. 

Ultimele sale ținte au fost Bauza și Paramatti de la FCU Craiova. Primul are vina de a fi scăpat în minutul 87 spre poarta Rapidului într-o zonă în care veghea fundașul central de 38 de ani. În tradiția violentă a fundașilor rapidiști din acest sezon, Săpunaru s-a repezit cu sălbăticie spre genunchiul argentinianului și doar o eschivă de ultim moment a făcut ca ligamentele îndrăznețului să nu zboare în aer odată cu cariera lui.

După toate regulile, intrarea era de eliminare. Faptul că lui Săpunaru nici măcar nu i-a păsat de integritatea corporală a unui coleg de breaslă e evident din zâmbetul său nonșalant, scăpat spre bancă în timp ce Bauza primea îngrijiri medicale. Centralului Bârsan i-a fost, însă, frică să-i arate roșu căpitanului de la Rapid pe noul Giulești și așa a făcut posibilă următoarea ieșire a acestuia. 

Momentul penibil din final când purtătorul de banderolă Săpunaru se zbate să se elibereze din chingile colegilor pentru a-l lovi pe Paramatti are germenele la faza penaltyului din minutul 90. 

În momentul în care Bârsan arată punctul de la 11 metri, tânărul și promițătorul Rareș Ilie se face remarcat pentru prima dată într-un meci în care altfel a fost șters, defazat și egoist și se duce provocator spre Paramatti, urlând ceva în fața acestuia. Inițial neatent la gestul lui Ilie, Paramatti realizează după o secundă că el e ținta și se duce spre rapidist. Cei doi ajung frunte în frunte, amenințători. 

“A început el (n.r. - Paramatti) să arate emblema, să facă gesturi la noi pe stadion. Ați văzut vreun jucător de-ai noștri să își bată joc de adversari și de fani în deplasare?”, avea să se justifice Săpunaru la final. Avea pe undeva dreptate. Rareș Ilie tocmai își provocase un adversar în Giulești, nu în deplasare, și - conform logicii lui Săpunaru - fair-play-ul de acasă e diferit de cel din deplasare.

După clinciul din careu, finalul de joc a trecut ca un glonț, cu două goluri și cu jucătorii Craiovei sărbătorind o victorie improbabilă. La centrul terenului, Paramatti și-a adus aminte de gestul lui Ilie și i-a arătat stema de pe tricou. Un gest provocator la schimb cu un gest similar. 

Atunci a intrat în scenă celălalt Săpunaru. Băiatul cu suflet de aur din descrierile apropiaților s-a transformat din nou într-un smardoi de cartier indiferent la responsabilitatea pe care banderola de căpitan i-o transferă purtătorului. Atât de admiratul căpitan din Giulești s-a repezit cu pumnul spre maxilarul lui Paramatti, apoi l-a urmărit pe tot terenul înjurându-l copios. 

Cine îl ținea să nu lovească în loc să-l trimită ferm la vestiar? Marcel Bârsan. Într-un final, la vestiare, arbitrul  n-a mai suportat și i-a arătat cartonașul roșu, o pedeapsă sportivă justă, dar ineficientă pentru a potoli accesele de furie ale lui Săpunaru. 

Evident, clubul Rapid va sări din nou în apărarea sa, fanii vor reveni cu un nou val de ură, dar puțini vor vedea miezul problemei. Cu tot respectul pentru cariera lui, Săpunaru nu poate fi un model comportamental pentru Rareș Ilie sau pentru alți tineri. 

Când lovești cu sălbăticie un steward, când pui în pericol cariera adversarilor, când sari la bătaie pe teren în văzul a mii de copii sau chiar și când îți iei capace în cap de dragul vizualizărilor pe Tik-Tok nu poți fi idol decât pentru unii ca tine. 

Săpunaru și admiratorii lui vor spune că sunt făcuți din fibră de luptători, dar luptele sunt doar în închipuirea lor. Înfruntarea din sport vine la pachet cu respectul, iar adevărații sportivi sunt decenți când pierd. Nu și Săpunaru, total nepăsător la deranjul de imagine produs: “Nu îmi pare rău de nimic, doar că am pierdut. Suntem proști!”.

Și uneori sălbatici și primitivi, Cristi!