Iertarea e de aur

L-ai iertat? Întrebarea rămâne suspendată preț de câteva secunde, ca o tăietură adâncă în memorie. Sau în suflet? Reprezentanții "Generației de Aur" tocmai își anunțaseră meciul de adio în cadrul unei conferințe de presă, încă un prilej pentru aduceri aminte și lacrimi. 

Asta facem la aproape 30 de ani de la povestea Mondialului american. Rememorăm, vărsăm o lacrimă și regretăm secunda fatidică în care am pierdut șansa semifinalei. Prezentul mediocru nu ne oferă altă perspectivă.

Îl ajutase sau îi făcuse și mai rău?

Întrebarea lui Radu Naum pentru Marius Lăcătuș despre neconvocarea la Cupa Mondială din 1994 nu a rămas fără răspuns. "Doamne ferește, eu nu sunt omul care să poarte ranchiună!" În sprijinul afirmației Lăcă amintea că neputând sta locului se dusese la fața locului în America, descinzând inclusiv la hotelul naționalei. 

L-a ajutat asta oare sau era doar un alt mod de a-și zgândări rana? Marele atacant retrăia după 3 decenii marele regret al carierei. Anghel Iordănescu îl sărise din schemă înaintea plecării în America, deși Lăcătuș jucase în 7 meciuri din preliminarii, lipsind totuși la ultimele 3.

De ce ratase meciul cu Țara Galilor

Marius Lăcătuș, omul care împreună cu Gabi Balint și Helmut Duckdam îi aduseseră Stelei și lui Anghel Iordănescu (aflat, zice-se, pe lista grea a celor care refuzaseră să bată penalty-uri) gloria câștigării Cupei Campionilor Europeni, nu era înaintea Cupei Mondiale 1994 ceea ce se cheamă un fotbalist expirat. 

Avea 30 de ani, vârsta maturității depline, încheiase contractul cu Oviedo care, după spusele lui, i-ar fi reînnoit angajamentul doar dacă semna că renunță la națională. Se întorsese la Steaua și ratase meciul României cu Țara Galilor, din cauză că făcuse greșeala să spună că este apt pentru meci în ciuda faptului că simțea o anumită jenă la genunchi. Prin urmare, a fost trimis în tribună.

"Fiara" în lacrimi. Umane, nu de crocodil

Nu vi se pare că episodul seamănă până la identificare cu ceva recent petrecut la națională între selecționerul care poartă același nume de familie și un jucător important din campionat, Olaru pe numele lui? Discutăm despre o anumită procedură, nu despre dimensiunea disproporționată dintre cei doi jucători. 

Nu era o atmosferă de telenovelă în studio la Fotbal Club, dar "Fiara" avea ochii împăienjeniți de lacrimi. Poate că o imanentă justiție divină îl pedepsise pentru niște tibii pe care le avea pe conștiință, vor șarja cei cu aplecare către mistic. Sau mai puțin sentimentali.

Pentru cine a fost sărit din schemă Lăcătuș

Epilogul neconvocării a fost scris de însuși autorul acesteia. Nea Puiu, devenit între timp Tata Puiu, pentru francofoni Pere Poulet, a mers la Lăcă acasă și și-a cerut iertare. Și-a recunoscut greșeala și public, iar cercul aproape s-a închis. 

Astfel un fotbalist infinit mai mare decât nume precum Marian Ivan, Corneliu Papură sau Iulian Chiriță (oameni incluși în lot ca să mimeze democrația) nu a făcut parte din lotul pentru World Cup ’94, deci tehnic vorbind nu aparține grupului Generația de Aur. 

Din acest punct începe altă sfadă, cea legată de argumentul celor care se încăpățânează să amendeze titulatura "Generația de Aur", neînțelegând că este vorba de o figură de stil gazetărească și nu apelativ legat de o medalie din cea mai strălucitoare culoare.

Inițiativa și scăparea

Frumoasă și încărcată de nostalgie ideea grupului de ințiativă pentru un meci de adio al celor care au scris pagini de neuitat la Mondialul american. Ideea ar fi și mai frumoasă dacă cei implicați ar preciza și destinația banilor care urmează a fi obținuți din rețeta meciului și din comercializarea celor 10.000 de tricouri vintage, model 1994, care vor fi imprimate tot cu ocazia evenimentului. 

Nu mă îndoiesc că a fost pur și simplu o scăpare și că fondurile rezultate din eveniment vor merge către un scop umanitar. Ca o reparație morală peste timp, mi s-ar părea potrivită și o invitație pentru Marius Lăcătuș. Nu ca spectator.