30%. Enorm!

Fayza Lamari este mama lui Kylian Mbappe, iar asta riscă să fie o calitate în sine. Doamna Lamari, fostă handbalistă, nu se mulțumește însă cu atât. 

După despărțirea de tatăl lui Kylian, Wilfrid, omul care l-a inițiat și l-a îndrumat până nu demult în fotbal pe fiul lui, mama a preluat îndatoririle de agent. Și o face cu mână de fier. Care nu este într-o mănușă de catifea, cum grăiește clișeul.

Mama amenință că se exilează în Maldive?!

Fayza Lamari și-a amenințat fiul că nu îl va mai reprezenta dacă nu va dona cel puțin 30% din câștiguri (la un salariu brut anual de 72 de milioane de euro, plus contracte publicitare, asta înseamnă enorm) în contul unei asociații caritabile care își propune să ajute integrarea în societate a 98 de copii cu vârste între 9 și 16 ani (49 de fete și 49 de băieți). 

„Mă retrag, te las să lucrezi cu altcineva, nu mai mișc un deget!”, a declarat impresarul lui KM7. Un pic teatrală reacția, impresie amplificată și de prima parte a acesteia. 

„Dacă nu donezi 30% din câștiguri, o să fac ce face toată lumea. Plec în Maldive și te descurci singur”. Simpatică doamna, nu? Ce, dumneavoastră când vă supărați pe copil nu vă luați trollerul și vă urcați în primul avion spre Maldive?

Envoye Special

Dincolo de umorul involuntar al doamnei Lamari, captivă inconștientă a minei de nestemate reprezentate de Kylian, rămâne inițiativa de pe urma căreia vor beneficia cei 98 de copii proveniți din medii defavorizate. 

Subiectul urmează a fi relatat într-o ediție viitoare a emisiunii „Envoye Special” (Trimis Special) realizată de Elise Lucet. Lucet este, probabil, cel mai redutabil și mai temut jurnalist de investigație din Franța, femeie decorată cu titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare pentru munca ei în serviciul societății. 

Cine i-a urmărit măcar o emisiune știe că un astfel de om nu inventează, nu coafează un subiect și nu este agent de PR pentru inițiative cu nu știu ce dedesubturi dubioase.

Luciditatea șocantă a lui KM7

Bănuiesc că personalitatea realizatoarei l-a împins și pe Mbappe să coboare cu picioarele pe pământ. Nu exclud că la asta au contribuit inclusiv criticile recente ale lui Christophe Dugarry, care printre altele observa tocmai desprinderea de realitate a lui KM7. 

"Voi plăti atâția bani cât au nevoie copiii pentru a trăi o viață obișnuită. Mi-am pierdut spontaneitatea unei ființe umane, însă eu vreau să câștig încrederea acestor tineri", a spus Kylian. A doua parte a declarației este șocantă prin luciditatea cu care cel mai bun fotbalist al planetei decelează efectul pervers al celebrității și al bogăției.

„Donatello” nu a fost sărac lipit

L-am mai auzit vorbind astfel pe Kylian, și tot la o emisiune a lui Elise Lucet, dar asta se întâmpla cu niște ani în urmă, când fotbalistul nu se transformase în instituție globală. 

Tema era asemănătoare, cel poreclit Donatello (după faimosul personaj din Țestoasele Ninja) povestea despre felul totuși simplu în care poate fi schimbat destinul copiilor din „banlieue” (suburbii, periferie). Prin integrare, prin respect. 

Pentru dramatismul căutat al poveștii, aici ar fi dat excelent să subliniem că el însuși, Kylian, s-ar fi desprins dintr-un astfel de mediu. Dar nu este adevărat. Fără să fi fost un copil de bani gata, Mbappe nu a dus lipsă nici de mâncare, nici de un adăpost decent, nici de educație. 

Născut, ce-i drept, într-o suburbie a Parisului, părinții l-au dat la o școală catolică pe micul Kylian, considerat de profesori dăruit din punct de vedere intelectual, dar nesupus.

Ai noștri tot ca brazii?

Epilogul este că grație și neînduplecatei Elise Lucet, doamna Fayza Lamari nu se va exila în paradisul din Maldive, iar fiul ei a încetat deocamdată să plutească pe norișorul pufos al celebrității. 

Știu că cei mai mulți compatrioți sunt captivați încă de subiectul Radu Drăgușin, dar m-am gândit că nu strică din când în când să ne uităm la ce fac bun alții și eventual să luăm exemplu. Știu că destui se implică în proiecte sociale, anonim, fără alaiuri de preoți. 

Dispunând de bani, nu la nivelul lui Mbappe, fotbaliștii noștri ar trebui să fie în prima linie. Nu am auzit de ceva similar pe plan autohton. La scară, desigur. E drept că nici o Elise Lucet nu avem. Nu avem multe, dar suntem proprietarii unei păreri formidabile despre noi înșine.