Articol de Cristian Geambașu - Publicat marti, 28 noiembrie 2023 18:59 / Actualizat marti, 28 noiembrie 2023 18:59
Burcă și-a dat demisia, un gest de onoare. Dar nu cromozomii sunt alții la Dinamo, așa cum perora fostul antrenor, ci anvergura îndoielnică a celor care conduc clubul
Demisionarul Ovidiu Burcă vorbește bine, are cuvintele la el. Dacă și echipa pe care o antrena până ieri ar fi jucat la fel de bine pe cât vorbește el, Dinamo ar fi tras la titlu. Dar trage la retrogradare directă. Asta cu schimbarea codului genetic spusă la conferința de presă de după așa-zisul derby cu FCSB a picat ca nuca-n perete.
Pentru că sună interesant ca metaforă și prost ca mesaj pentru oamenii care au reprezentat vechiul cod genetic. Cornel Dinu, Sătmăreanu II, Radu Nunweiller, Florea Dumitrache, Dudu Georgescu, Ion Marin, Sandu Gabriel, Gigi Mulțescu, Costel Orac, Țețe Moraru, Florin Răducioiu, Ionuț Lupescu.
Revolta legendelor
Este o listă personală, asumat restrictivă. Cum Mircea Lucescu are și gene rapidiste, și sprâncene steliste (omul și-a mărturisit iubirea pentru culorile roș-albastre) locul lui nu e printre cei expediați de Burcă la statutul de prețioase relicve ale fotbalului dinamovist.
Revolta lui Dinu și nervii lui Vaișcovici sau ai lui Orac sunt efectul natural al tiradei antrenorului care vorbește ca din cărți, dar a cărui fostă echipă a înlănțuit înfrângerile, nu mai câștigă de 11 meciuri, are 10 puncte din 51 posibile după 17 etape și este posesoarea unui halucinant golaveraj de 9-28.
Filosofie de vestiar
Obiecția gloriilor dinamoviste este habarnismul instituțional peste care patrona "Ovidel", cum sarcastic îl numește Cornel Dinu. Lipsa investițiilor și nepriceperea la fotbal a celor de la Red&White nu sunt închipuiri ale contestatarilor. Gargară, filosofie, zice Vaișcovici, care adaugă că Burcă ar fi fost alergat de galerie până acum dacă nu ar fi avut relația priveligiată cu acționarii.
Se prea poate. Dinu a mutat discuția în plan mistic, invocând necesitatea unui exorcist. Mai mult, evocând personalitatea pioasă a lui Cristi Borcea, zis și Autostivuitorul, care odinioară aducea preoții să sfințească în Ștefan cel Mare. E și asta o fațetă a personalității marelui om, cu copii în portofoliu cam câți a avut însuși domnitorul Ștefan cel Mare.
Meciul de duminică a fost sub nivelul unui astfel de derby. FCSB n-a arătat ca o echipă mare, aflată pe primul loc. Așa că vorbim de un campionat echilibrat, în care putem să avem multe surprize. Sper să înscriem și noi, în sfârșit, în următoarele meciuri și să adunăm puncte
Eugen Voicu, acționar principal Dinamo
Adevăratul șef
Înțelegeți? Cam asta e viziunea despre fotbal și despre competiție a domnului Voicu. Nici Andrei Nicolescu, celălalt acționar, nu e departe. Habarnism patentat și flux financiar cât să nu moară de tot echipa. Scheme financiare de atragere a unor investitori care nu păcălesc nici copiii de grădiniță. Aduceți voi bani, că îi cheltuim noi.
Peste toate, "valul de hate", ca să mă încadrez în codul genetic al limbajului actual, este generat de asumarea condiției de echipă mică din partea celor care conduc și antrenează. Burcă era parte a acestui triumvirat al puterii, ba chiar i se exagera influența. Apropo. Va mai rămâne Ovidiu lângă prietenul Nicolescu și acum?
Salarii de „mizerie”
Potrivit spuselor antrenorului dinamovist din aceeași faimoasă conferință de presă-confesiune, Dinamo plătește contracte pornind de la 5.000-6.000 de euro, dar care uneori ajung să bată spre 8.000, dacă nu și mai mult. Discutăm aici despre mediocrități ca Gregorio, Iglesias, Ilic, Ghezali, plus starurile autohtone Amzăr, Neluț Roșu sau Patriche. Și alții, se știu ei.
Interesant, lui Burcă i se păreau niște salarii la limita pauperității, care ar explica oarecum prestația elevilor lui. Spuneți asta, domnule antrenor, unui profesor sau unui inginer, că 5.000 de euro e un venit de mizerie! Apoi vedeți ce medie a salariilor au echipele din prima jumătate a clasamentului. Cele care trag la play-off.
Cu cromozomii spre retrogradare
Burcă lucra cu echipa. Nu asta i se reproșa, că ar fi ars gazul. Sau că era adeptul lui focu' la ei. Intuiai ceva automatisme și o geometrie a jocului care nu puteau fi rodul întâmplării. Dar dacă ești rupt de realitate și îți pui echipa să joace cu posesie ca Manchester City, tu fiind posesorul unui lot de mijlocul diviziei a doua, înseamnă că ai totuși nevoie de o pauză. Asumată sau forțată, fortuită în niciun caz.
Demisie de onoare, dar și la presiunea acționarilor care au priceput că schimbarea antrenorului era mișcarea logică. Nu neapărat și câștigătoare. Ca să rămânem în domeniul științei, cu noua ordine cromozomială celebrată de Burcă, Dinamo defilează spre retrogradare. Asta doar dacă succesorul nu este un alchimist care scoate aur din plumbul picioarelor jucătorilor.