)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat duminica, 17 decembrie 2023 23:40 / Actualizat luni, 18 decembrie 2023 16:07
Fetele din Hexagon sunt un model de echipă valoroasă, dar mai ales lucidă. Puternică și echilibrată emoțional. Un om este responsabil de toate acestea. Și nu i se ridică statui
Olivier Krumbholz are aerul unui profesor blând, prin mâna căruia au trecut generații după generații. Aparențele nu înșală. Domnul acesta cu ochelari de vedere și chipul săpat de griji chiar este un profesor. Probabil, cel mai bun la materia pe care o predă. Handbalul.
Monsieur Krumbholz vorbește măsurat, comunică esențialul. Nu ridică glasul. Se bucură reținut la goluri, nu strânge pumnul ca un bătăuș de cartier.
Naturalețea muncii
Este ceva profund și calm în mesajul unuia dintre cei mai mari antrenori din istoria handbalului. Ceva liniștitor, dar care nu adoarme elevii. Dimpotrivă. După time-out-urile cerute de el, Grace Zaadi, Orlane Kanor, Tamara Horacek și mezina Lenna Grandveau nu țipă isteric și transportă în teren sfaturile primite cu o naturalețe care izvorăște din muncă asumată.
Echilibrul antrenorului se mută la jucătoarele lăsate să își folosească și puterea de improvizație. Este disciplină, dar nu de cazarmă. Autoritatea lui Krumbholz nu se bazează pe bici și strigăte.
Un model. Perfectibil, nu perfect
Franța a câștigat titlul mondial în fața Norvegiei după un meci pe care l-a controlat de la început. Nu a fost o dominare copleșitoare, Norvegia este o echipă prea bună și prea experimentată să se întâmple așa ceva. Dar franțuzoaicele au știut să își păstreze cumpătul, au avut puterea să treacă peste propriile greșeli și mai ales să profite de greșelile adversarelor.
Franța lui Olivier Krumbholz este un model de echipă. Nu este perfectă, ci mereu perfectibilă. Excelentă pregătită fizic, cu o apărare unde toată lumea dă cu hârlețul, cu jucătoare de contraatac cu veleități de sprintere, cu o linie de 9 metri care nu iartă, pregătită și pentru jocul pozițional, de uzură.
Forța liniștii interioare
Franța a devenit cea mai bună echipă din lume pentru că oferă un exemplu de luciditate. De entuziasm controlat, de forță liniștită. Dincolo de scheme specifice, de modernitatea unui antrenor care are 65 de ani și are curajul și apetitul pentru nou al unuia de nici 40, aceasta este, cred, contribuția esențială a profesorului Krumbholz.
A fost 31-28 pentru Franța în fața unei Norvegii unde Oftedal, Mork și Reistad nu au fost de ajuns pentru încă un titlu mondial. Plus că arbitrii s-au abținut să aplice tradiția și să le împingă de la spate. Nu furi Franța cum furi Muntenegru în finala olimpică.
Hai să ne mințim și noi un pic acum!
Iar dacă ne vom simți părtași la această victorie a fetelor din Hexagon pe motiv că 4 dintre ele evoluează în mirifica Ligă a Florilor (Glauser, Kanor, Zaadi și Flippes), asta înseamnă că unii dintre noi ne-am uitat încă o dată degeaba la Mondialul de handbal.
În loc să ne întrebăm de ce Zaadi și Flippes arată într-un fel la națională și altfel la CSM-ul antrenat de Adi Vasile, numărăm vedetele legitimate în campionatul nostru și tragem concluzia că ar fi cel mai cel din Europa. Nu este, treziți-vă! Decent ar fi, în schimb, să recunoaștem unde suntem și să încercăm să învățăm. Din câte știu, la un moment dat, demult, a existat ideea nebunească să fie chemat Olivier Krumbholz la naționala României. Dar era nebunească?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
