Hențul de doctorat al lui Costinel Tofan

Suntem în minutul 73 al unei partide de calitate slabă. Stadion "Ion Oblemenco", superb, meci prost, spectatori 10.000. Prea mulți pentru ce li se oferă. Ceva avea să schimbe însă atmosfera aceea de plictis general a întâlnirii CSU Craiova-FC Argeș. Ceva care urma să urnească tabela de scor. Gooolul, stimați spectatori și telespectatori.

Gest reflex, black-out, ceva, acolo

Redau la cuvânt pasajul din cronica lui Eduard Apostol, comentariul scris realizat în timp real încă are farmecul lui. "Centrare a lui Vătăjelu, din dreapta cu stângul, Marius Constantin nu ajunge la minge, iar Tofan face un henț stupid, hilar, la câțiva metri de linia porții. Straton era stupefiat." Stupefiați erau și oamenii din fața televizoarelor pentru că fundașul dreapta comisese hențul fără să fi fost presat de un adversar.

Căpitanul, căci la meciul de miercuri după-amiază Costinel Tofan era și căpitanul Argeșului, fusese victima unui gest reflex. Bun, dar gest reflex este dacă ești handbalist, nu fotbalist. Colegul Andrei Tivilichi de la DigiSport vorbea despre un posibil black-out. Posibil, mai nou toate tâmpeniile jucătorilor noștri poartă denumiri englezești. Care îți oferă o imagine infinit mai bună despre personaj decât este el în viața reală.

Circumspect e tot aia cu bănuitor?

Contemporan al unei generații de ziariști care a trăit epoca blaturilor, a meciurilor strategice și a momentelor zero prin care șefii cluburilor recunoșteau mizeria, dar o denunțau doar la modul general și la timpul trecut, îmi permit să fiu mai circumspect. Nu că zic, dar mă gândesc. Black-out, black-out, dar chiar așa, pe nepusă masă, nejenat, ba și pe final de meci, când frumoșii leneși ai lui Eugen Neagoe arătau în continuare de parcă ar fi antrenați de Domnul Goe?

Dovada lipsă și beculețele aprinse

Bine, mă, și ce dovezi ai că Tofan a făcut intenționat hențul? Ia vezi, că poate te dă băiatul în judecată, că îi provoci daune morale! Corect, toată lumea își apără onoarea "nereperată", vorba dramaturgului. Am văzut ce a pățit Ionuț Negoiță când cu Fane Bărboianu. 

Și, într-adevăr, nu am nicio dovadă că acolo, în acel mirific minut 73, ar fi fost ceva. Nicio dovadă materială, video sau scrisă, că nu sunt nici poliție, nici procuratură. Nimic. Am însă niște beculețe în cap care se încăpățânează să se aprindă din când în când. Memoria trecutului încă mă bântuie, ca prelungire a unei perioade când ziariștii aveau mai mult curaj, iar cititorii ne suspectau mai puțin și ne sprijineau mai mult. Timpuri definitiv apuse.

Farul echipa mai agresivă?!

Doar o zi mai înainte, Sepsi pierduse mai clar decât o arată scorul, 0-2, întâlnirea cu Farul de la Ovidiu. Rezultat normal, dată fiind forma arătată de elevii lui Hagi și de pasa lungă cât o diagonală de teren prin care trece Sepsi. Nu scorul șochează, ci o parte a statisticii. Două raporturi ale acesteia. 14-3 și 2-0. Farul a avut 14-3 nu la ocazii pe poartă, ci la faulturi. Echipa care în mod normal trebuia mai mult să se apere, să aibă o agresivitate (fotbalistică, nu penală) ar fi trebuit să fie Sepsi, nu Farul. 3 faulturi într-un meci din partea echipei lui Bergodi și de aproape 5 ori mai multe în contul formației a cărei filosofie este atacul este o inversare a logicii.

Un "0" ciudat

Mai punem aici și cifra 0 în dreptul cartonașelor galbene ale apărării conduse de freneticul Ninaj (care aduce izbitor cu personajul Helsinki din serialul Casa de papel!) și avem imaginea unei prestații ciudate. Pe timpuri, îi ziceam non-combat, ca să nu fim târâți prin tribunale, dar îi ziceam într-un fel. Acum divagăm despre lipsa de aplomb a unei echipe care beneficiază de toate condițiile.

Prost exercițiu!

Acum avem de toate. Avem, mai ales, pariuri sportive pe orice, pe rezultat la pauză și la final, pe goluri, pe cartonașe galbene, pe eliminări, pe ofsaiduri, pe pase și pe pași, pe freză pe dreapta sau pe stânga. Pe orice. Lumea joacă, joacă, uneori sunt dovediți sau măcar bănuiți și fotbaliști, și arbitri, și conducători. Iar noi, habarniștii care jignim atunci când întrebăm experții ce-i ăla GG, ne gândim și la alte lucruri. Prost exercițiu, gândirea!