Reglat din palme

Se vorbește mult despre Ștefan Târnovanu, noul portar titular al FCSB-ului. Bine, nu atât de mult ca despre nestemata Oct. Popescu, dar orișicât. Ideea este că dacă îl lauzi pe Târnovanu vocea atoateștiutorului anonim te trage de urechi că miroși a brânză din putinică și pui umărul la lobby-ul lui Becali. 

Într-o notă asemănătoare, oamenii din fotbal (repere morale, vezi după recenta demonstrație a lui Pancu și ultima „monstră” de atitudine civică a lui Ionel Ganea Ganezul), îți taie și ei din elan.

Șlefuitorul de talente

Calificați, dânșii îți atrag atenția că tinerii trebuie mângâiați în somn și luați la palme pe trezie. La propriu, așa cum recunoaște că a procedat Benone Dohot. 

Benone Dohot, pe care posibil din cauza memoriei slabe nu mi-l mai amintesc din epoca îndepărtată în care a trecut/apărat pe la Dinamo, vorbește despre Târnovanu din postura omului care a lucrat cu el în perioada Poli Iași. Atunci când tânărul portar era încă un adolescent.

Amprenta

„Antrenor de portari” sau „antrenor cu portarii”, așa se spune pe la noi, Dohot a susținut la GSP Live că el este omul care l-a format profesional pe Târnovanu de la 17 ani până în momentul în care a acesta a fost transferat la FCSB, la 19. 

Tot ce se poate ca Dohot să aibă dreptate, mai ales că omul nici nu își arogă exclusivitatea. „Eu mi-am pus amprenta cel mai mult, dar au fost și ceilalți colegi ai mei care au muncit cu el.” Frumos!

Urmașul lui Ion Creangă

Nu așa de frumoase ar fi metodele prin care domnul Dohot pretinde că și-a pus amprenta pe formarea (obrajii?) lui Târnovanu. Pe care, mărturisește senin, „l-a reglat din palme” pentru că „se juca cu paharele”. 

Ca aproape orice moldovean, Dohot este un demn urmaș al lui Ion Creangă. Stăpânește, așadar, în mod natural darul povestirii și al metaforei. Un om obișnuit ar fi zis ceva de genul „fiindcă golea pahar după pahar, pe când eu stăteam la un șpriț de vară cu Stoican, l-am scos afară din restaurant și i-am tras câteva palme să țină minte!” El nu, dom’le, l-a reglat din palme. Vedeți ce înseamnă să ai talent literar?

Bătaia, un drept fundamental

Nu știu ce amintire îi păstrează Târnovanu lui nenea Benone Dohot ori dacă acesta are nostalgia scatoalcelor încasate. Știu însă că sunt destui cei care nu doar aprobă metodele pedagogice ale lui Dohot, dar au și nostalgia lor. În fond, gândesc ei suspinând, s-au pierdut atâtea și atâtea tradiții ancestrale. 

Printre care dreptul sacrosanct de a-ți bate nevasta, copilul și elevul. Și atunci ce valoare mai are astăzi superbul proverb românesc „Bătaia e ruptă din Rai”? Sau „Eu te-am făcut, eu te omor!”

Deocamdată calități

Ștefan Târnovanu a ajuns vedeta ultimelor zile din cauza gafelor lui Andrei Vlad, nu ca urmare a unei strategii a clubului. Și nu din cauză că a fost reglat din palme la adolescență. Se poate face educație și fără bici în mână. 

Și da, Târnovanu, care va împlini 22 de ani în luna mai, are calități să ajungă un portar cu adevărat important al fotbalului nostru. Înalt, 1,97 metri, dar elastic. Reflexe remarcabile, curaj, intuiție, o priză bună la minge. Asta vedem deocamdată, până la prima prostie de care nu este scutit niciun portar pe lumea asta.

Ignoranța fudulă

Eșecul cu repetiție al lui Vlad ar trebui să-i fie avertisment, la fel fundăturile în care au eșuat colegi de-ai lui. Apropo. Tânărul fotbalist român nu suferă că nu este bine antrenat sau științific hrănit, ci pentru că trăiește într-un mediu în care educația și învățătura sunt disprețuite. 

Fotbalistul nu este în mod natural un analfabet funcțional, dar el este construit pe baza cultului ignoranței fudule. Propovăduite exact de oamenii care ar fi în măsură să le arate acestor tineri ce se află și dincolo de barele porții sau de careul de 16 metri.

Unul, unul singur!

Așa ar afla de ce se bate românul pe ulei și pe benzină, de ce e război în Ucraina, de ce ne sufocă gunoaiele, de ce avem cel mai mic consum de săpun și pastă de dinți pe cap de locuitor, dar câștigăm olimpiade de matematică. 

Spuneți-mi un sigur om de fotbal care discută ceva asemănător cu jucătorii lui! Unul singur căruia i-ar păsa de așa ceva și care ar crede că o minte antrenată este la fel de importantă ca niște picioare antrenate.