)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat miercuri, 10 ianuarie 2024 16:13 / Actualizat miercuri, 10 ianuarie 2024 16:39
Trecerea lui Radu Drăgușin la Tottenham este prilej de petrecere națională. Asta spune ceva despre noi. Ceva nu foarte plăcut.
Când zice italianul Fabrizio Romano "Here we go", înseamnă că transferul s-a făcut. În cazul nostru, transferul lui Radu Drăgușin la Tottenham.
Când Fabrizio Romano a spus că pista Barcelona este o invenție, s-a adeverit. Îl bănuiesc pe Fabrizio că are fir direct cu toți impresarii importanți din lume. Și cu patronii marilor cluburi. Bravo lui, e cea mai bună sursă de știri în materie de transferuri!
Cum și-a creat pânza asta de relații și ce dă la schimb e alt subiect. Pe care nu îl stăpânesc.
Ce înseamnă Tottenham
Subiectul nostru este destinația aleasă de cel mai bun fotbalist român al anului 2023: Tottenham Hotspur, echipă de tradiție a fotbalului englez. Club la care au mai evoluat în trecut și în ordine cronologică Ilie Dumitrescu, Gică Popescu și Vlad Chiricheș.
Cu numai două titluri de campioană a ligii engleze de-a lungul unei istorii de aproape un veac și jumătate (trofee cucerite în timpuri imemoriale, edițiile 1950-1951 și 1960-1961), plus o Cupă a Cupelor adjudecată tot așa, în urmă cu peste 60 de ani, Tottenham are și renumele de eternă perdantă.
Tipic britanic, pasivul palmaresului este tratat în cheia hazului de necaz de către propriii suporteri.
Filosofia ofensivă a lui Ange și riscurile defensive
Revitalizată de numirea australianului de origine greacă Ange Postecoglou în postul de manager și, paradoxal, de plecarea lui Harry Kane la Bayern, Tottenham este cumva neașteptat una dintre protagonistele actualului sezon de Premier League.
Mai mult decât în trecutul apropiat, Tottenham sub comanda lui Postecoglou și-a cristalizat un pregnant stil ofensiv. Asta presupunând implicit asumarea unor riscuri defensive, care au făcut posibile inclusiv serii de meciuri numai cu înfrângeri – 3 eșecuri legate în noiembrie, salvate parțial în a patra partidă de un egal, 3-3, cu Manchester City.
Cu coreeanul Son în centrul ofensivei, Spurs, numele de alint al trupei consacrate pe defunctul acum White Hart Lane, este o formație care marchează mult și încasează mult.
Era nevoie de Radu, dar nu din disperare
A 5-a în clasamentul la zi, cu doar un punct sub Arsenal și City, Tottenham trebuia să găsească o soluție rapidă pentru compensarea absențelor accidentaților Cristian Romero și Micky van de Ven din centrul apărării.
La nevoie, și nu doar la nevoie, în centrul compartimentului defensiv, Tottenham îi mai are la dispoziție pe englezul Eric Dier și galezul Ben Davies. Ambii internaționali. Forțe ale naturii, oameni căliți în bătălii crunte ale Premier League. Asta ca să nu mai trăim cu impresia că Postecoglou îl va folosi din prima secundă pe Radu. Și dacă va apela la el pentru următoarele meciuri (cu United, apoi cu City), ipoteză asupra căreia păstrez rezerve, nu o va face din disperare.
Made in Italy
Crescut și autentificat de școala italiană, Radu Drăgușin a optat pentru Tottenham în dauna lui Bayern. Deși Bayern reprezintă mult mai mult decât Tottenham, oferind și un salariu substanțial superior, dacă e să dăm crezare impresarului.
Ni se spune că Tottenham este o alegere personală, pentru că Radu își dorea de copil să joace în Premier League. Este atât de frumos când visurile copilăriei se transformă în realitate, dar nu vi se pare că Bayern însemna nivelul următor?
Ambasador de voie, de nevoie
"Cel mai puțin driblat fotbalist din Serie A", cum îl numește Ilie Dumitrescu, va avea parte de o adversitate ofensivă incomparabil mai puternică în cel mai scump și, probabil, cel mai bun campionat din lume.
Urmează să vedem cum se va adapta, neuitând că omul nostru, român în acte, e fotbalist format și educat de la 16 ani în Italia. La Juventus. Unde nu avem dubii este că Radu Drăgușin, jucătorul numărul 1 al României, a devenit aproape peste noapte o miză națională.
Validat de acest transfer spectaculos, pe o sumă-record pe plan intern, nu și la nivel internațional, Drăgușin a fost învestit de suporteri ambasador cu puteri depline ale acestui fotbal.
Preaplin sufletesc sau provincialism?
Încă o dată ne delegăm aspirațiile și bruma de orgoliu național în cei puțini care ne reprezintă demn. De fapt, respectivii se reprezintă pe ei înșiși, dar o fac la un nivel al profesionalismului și seriozității de la care ne vine și nouă lesne să ne asociem cu ei.
O fi preaplin sufletesc, o fi provincialism istoric? Am cunoștințe care mă întrebau cu emoție în glas când și dacă "băiatul nostru" se transferă la o echipă mare. Ce era să le zic, să le potolesc elanul sentimental?
Mă îndoiesc că în Croația, totuși o țărișoară cu 4,3 milioane de locuitori și cu 24% din teritoriul României, a fost chermeză națională când s-a transferat Gvardiol la City. Dar intru pe un teren minat, despre neînfricații sârbi și mândrii croați, așa că prefer să nu aprofundez ideea.
P.S. Așa, ca știre mult sub nivelul lui Fabrizio Romano. Printre fanii declarați ai lui Tottenham se numără și unul dintre scriitorii emblematici ai vremurilor noastre, Salman Rushdie. El însuși conștient de calitatea discutabilă a obiectului adorației sale, Rushdie a scris în mai multe rânduri despre echipa favorită:
"În școală aveam câteva defecte: nu eram alb, eram deștept, nu eram bun la sport și țineam cu Spurs". Sau "OK, să publici o carte sau să înregistrezi un film este foarte bine, dar un Tottenham-Man United 3-2 este neprețuit". Că tot vine acum meciul cu United!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
