)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat duminica, 30 mai 2021 16:34 / Actualizat duminica, 30 mai 2021 16:34
Un patron își cunoaște antrenorul de-abia după 4 luni. Antrenorul excepțional este un fost fotbalist mediocru. Ce mai e și asta?
S-a întâmplat la puține minute după sfârșitul meciului. Chelsea câștigase cu 1-0 finala Champions League în fața lui Manchester City, iar Thomas Tuchel și jucătorii sărbătoreau triumful în cea mai importantă competiție a cluburilor.
Un domn între două vârste, cu părul alb, îmbrăcat anonim și purtător al unui surâs-avertisment, a coborât pe teren de la tribuna oficială. Și a dat cuba cu antrenorul.
Zâmbetul cald de îți îngheață sângele
Domnul maestru în arta de a nu ieși în evidență este patronul clubului care tocmai câștigase UCL și se întâlnea pentru întâia dată cu cel pe care îl angajase cu 4 luni în urmă să îi pregătească echipa.
Domnul cu zâmbet cald de îți îngheață sângele în vene este Roman Abramovici, miliardar cu cetățenie dublă, ruso-israeliană. Probabil și marțiană, fiindcă ce pământean patron de echipă de fotbal se vede față în față cu antrenorul de-abia după 4 luni de la angajare?
Păi, ce plăcere să mai ai dacă aia nu, aia nu?
Pământean sau marțian, este clar că individul ăsta nu știe să își conducă afacerea. Practic, nu are grijă de jucăria lui. O fi el oligarh din Ciuhotka, o fi el al doilea cel mai bogat cetățean al Israelului cu o avere estimată la 15 miliarde de dolari, o fi donat el alte două miliarde pentru acte filantropice, de-gea-ba!
Să nu faci tu primul "11" consultându-te cu vreun Makevici, să nu faci 3 schimbări la pauză, să nu îi maimuțărești pe jucători pe la televizor, să nu tratezi pe toată lumea ca pe slugile tale, păi, ce plăcere atunci să mai ai de la o echipă de fotbal?!
Chelsea, Chelski, iar Chelsea
Mesajul puterii discrete a lui Abramovici nu trebuie transportat în derizoriu. Și bineînțeles că fostul student la Petrol și gaze e meșter să își conducă afacerile, incluzând aici și fotbalului. Celălalt personaj esențial al poveștii, germanul Thomas Tuchel, a reacționat cu umor la întâlnirea cu miliardarul despre care se spune că a fost lansatorul și confidentul lui Putin.
"Am vorbit cu proprietarul pe teren, cred că a fost cel mai bun moment pentru o primă întâlnire. Sau cel mai rău, pentru că de acum putem merge doar mai rău", a declarat omul care a reușit rara performanță ca în sezonul în care a fost dat afară de PSG să câștige Champions League cu Chelsea.
Chelski, cum mai este numit ironic clubul londonez de când a intrat în portofoliul lui Abramovici. Se întâmpla în 2003, iar Adi Mutu era una dintre primele vedete descărcate cu basculanta pe Stamford Bridge.
Capitolele Kante și Havertz
Chelsea a meritat să câștige Champions League nu doar pentru că a replicat cu un fotbal curat prea complicatei mașini de pase a lui Guardiola. Nu numai contra lui City, ci pe parcursul întregii competiții, această Chelsea asamblată de Tuchel a etalat un stil riguros, dar nu închistat, simplu, nu simplist.
Un fotbal mai aproape de origini, cu mai multe grade de libertate oferite jucătorilor. Iar atunci când ai în echipă un jucător cât o echipă, cum este acest grăunte de uraniu numit N’Golo Kante, totul pare firesc.
Iar Kai Havertz, celălalt personaj esențial al finalei, omul singurului gol al meciului și creatorul unei faze minunate, ratată de Cristian Pulisici, este, probabil, cel mai interesant atacant al momentului din fotbalul la nivel înalt.
Presing de întâmpinare
Acești nemți pe care ba îi admirăm, ba îi detestăm, impun încă o dată moda. Depinde cum ne cad la mână clișeele. Linia, croiala și chiar accesoriile, toate sunt la îndemână. Seriozitate, pasiune, carte, perseverență.
Și, peste toate, altă veste bună. Cel mai bun și mai inspirat antrenor al momentului este unul de-al nostru, ca să zic așa. Este un tip care a jucat fotbal doar un pic mai mult decât mine și decât tine, cititorule.
Căci la 25 de ani, după ce Stuttgarter Kickers (2.Bundesliga) se debarasase de el după 8 meciuri (!!) și îl trimisese la faimoasa SSV Ulm, în Regionalliga (divizia a 4-a germană!) să își rupă ligamentele genunchiului, Thomas Tuchel s-a apucat de antrenorat. Și a lucrat, și a învățat. Și a învățat, și a inovat.
Așa că îi provoc cu un presing de întâmpinare pe marii analiști și experți care ne prezintă fotbalul ca pe un soi de inaccesibilă matematică superioară!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
