Punctul cu VAR

De la penaltyul expediat pe Lună de Vinicius Junior până la cel anulat la loviturile de departajare lui Julian Alvarez, cu VAR, am fost martorii unui thriller madrilen încheiat norocos la var pentru los blancos, ce au transformat-o pe Atletico în eterna victimă.

Nicio altă echipă pe lumea asta a fotbalului n-a fost eliminată de șase ori de aceeași rivală internă în istoria CCE/Ligii precum a pățit-o Atleti! Niciodată în șase rânduri în care a ajuns la loteria penaltyurilor în eurocupa premium Real n-a terminat pe scut.

CCE sau UCL înregistrat în ADN-ul lui Real Madrid

Nu o fi mereu vorba despre cei 100 de ani în care Madridul este favorizat de arbitraje, așa cum se plânge Simeone! Sau despre proverbialul „culo” (bulan pe românește) al lui Ancelotti, pe care Cholo nu îl poate dovedi în „eliminatoriile” Ligii Campionilor.

Stă scris însă în ADN-ul celei mai galonate echipe de pe continent, aleasă de altfel și echipa secolului trecut!, să reziste tuturor „intemperiilor”.

Criticilor că echipa nu joacă deloc estetic. Că italianul de pe bancă este depășit și trebuie să iasă la pensie, ca să-i lase locul lui Xabi Alonso (bătut măr de Bayern în aceeași fază a Ligii).

Că, la ce vedete are trupa de pe Santiago Bernabeu, Mbappe, Vini, Rodrygo, Bellingham, Valverde, Courtois etc, este păcat să suferi atâta cu Atleti, să te bagi cu fundu-n poartă ca să aperi rezultatul cu Rayo, să încasezi nouă din partea Barcelonei și mai câte altele...

Metropolitano poate fi punctul de inflexiune al sezonului!

Cine știe ce s-ar fi întâmplat dacă tehnologia nu ajungea să pună cipuri și în minge ca să detecteze micrometrica atingere a lui Alvarez (pe care altfel Courtois a sesizat-o și i-a transmis-o arbitrului polonez)? Cine știe cum ar fi decurs derbyul dacă Vini nu irosea stânjenitor primul penalty din cariera blanca, amintind de ratarea lui Sergio Ramos?

Ceea ce știm este că Madridul a mai supraviețuit o dată atunci când i se cânta deja prohodul. La fel cum s-a calificat în sezonul trecut cu Manchester City (tot Rudiger a transformat lovitura decisivă!).

Cu jocul său prost (și pe Metropolitano), hulit de dușmani și chiar de fanii proprii, cu reproșurile și pretențiile nesatisfăcute ale esteților în materie, care și-ar dori un mixaj între fotbalul-șampanie dăruit de Barcelona și de PSG la un loc și performanțele lui Real, campioana Europei își vede de drumul bolovănos spre La Decimosexta.

Să nu uităm că aproape mereu Carlo Ancelotti și-a cârpit apărarea. Ba uneori nu a avut niciun fundaș titular în teren, inclusiv căpitanul cu genunchiul rupt, Carvajal (unde ești tu, Nacho?).

15trofee are Carlo Ancelotti la Real Madrid, între care trei Ligi ale Campionilor. Are 338 de meciuri ca antrenor blanco, 75 în Champions

Italianul are obsesiile lui, uneori chiar bizare, și încăpățânarea de a nu-și întoarce privirea către La Fabrica, pentru a promova tinerii, așa cum face Barcelona cu atât de mult succes.

Este rigid în rigoarea tactică, uneori fricos, nu produce un joc plăcut ochiului și este salvat de clasa vedetelor. Dintre care sare în ochi Valverde, tot mai bun și polivalent, uruguyanul părând un Kroos upgradat.

Se profilează un Clasico la Munchen, cu acceptul lui PSG?!

Amintindu-mi de ce-i spunea Gattuso lui don Carlo în perioada Milan (îți dai seama, Mister, dacă aș fi fost și tehnic câte trofee în plus am fi câștigat), se pune întrebarea cum ar putea arăta jocul Madridului dacă toate starurile de zeci de milioane de euro ar carbura la parametri optimi, într-un mecanism uns ca un ceas elvețian, și dacă nu ar mai exista probleme de lot?

Poate că până va pleca Ancelotti nu vom afla, dar cred că odată cu „sfertul” cu Arsenal începe o altă Ligă pentru Real. Liga sa exclusivistă.

De-acum înainte nu va mai fi suficient jocul la ciupeală, norocos, uneori plicticos, fiindcă vine Arsenal și, mai ales PSG! Pe care mulți o văd cel puțin finalistă (alături de Barcelona lui Flick), dacă nu chiar o câștigătoare în premieră a cupei cu urechile mari.

Am spus-o încă de când s-a stabilit țintarul Ligii pentru fazele eliminatorii: văd un Clasico pe Alliaz Arena la Munchen, pe 31 mai.

Real Madrid, cât Bayern, Barça, Inter și Dortmund la un loc!

Cu zece zile înainte ca italianul să-și celebreze a 66-a aniversare. Iar într-o finală cu o asemenea miză, nu în campionat sau în Supercupa saudită, orice este posibil. Chiar din nou loteria penaltyurilor.

Și aproape niciodată Real nu pornește ca outsider în competiția în care se simte atât de confortabil de șapte decenii încoace.

Perioadă în care Madridul a strâns tot atâtea „urecheate” câte au în palmares împreună Bayern, Barcelona, Inter și Dortmund (se fac 16 și cu Aston Villa, singura fostă campioană a Europei de pe partea de tablou a „albilor”)!