3 bărbați, 3 momente emoționante

Pe lângă faptul că am văzut multă bucurie în tribune, mulți copii zâmbitori și încă atrași de fotbal, multe familii, stadioane civilizate, trei din ele, Cluj Arena, cel din Sibiu și cel din Craiova, putând rivaliza oricând cu arene din vestul Europei, dar am fost martor și la trei momente emoționante la conferințele de presă de după meciuri. Deși poate părea straniu să vorbești de emoții la o conferință de presă într-un cadru atât de masculin, o să îmi asum acest risc.

Tristețea domnului Sabău

Primul asemenea moment a avut loc după meciul U Cluj - Dinamo 3-3, iar protagonistul a fost Ioan Ovidiu Sabău, un fost fotbalist uriaș al României, cu 55 de meciuri și 8 goluri strânse la echipa națională.

Deși formația sa a egalat în prelungiri într-un meci care nu mai avea nicio miză pentru clujeni, Sabău a venit extrem de abătut la conferința de presă.

L-am întrebat de ce este atât de dezamăgit, iar răspunsul său mi-a dat de gândit: „Așa e, sunt extrem de dezamăgit de unii jucători. Am fost prea indulgent, am încercat să găsesc soluții prin comunicare, prin discuții, prin a scoate în evidență doar calitățile, dar nu ai întotdeauna rezultate. Se pare că trebuia o altă abordare. Fotbalistul român te ia la mișto, nu știe să aprecieze metoda asta. Nu știe să dea înapoi ceea ce primește. În momentul în care te apropii de el, ții la el, nu știe să te răsplătească”.

Și am stat și m-am gândit, de ce nu știm să apreciem un asemenea om, un asemenea antrenor, un asemenea șef? Pentru că problema nu e doar la fotbalistul român, este un model destul de des întâlnit în societatea noastră.

De ce mulți dintre noi facem treabă doar din frică, doar când stă șeful sau antrenorul cu biciul pe noi și încercăm să-l păcălim sau să-l luăm de prost pe șeful sau pe antrenorul care se comportă civilizat?

Poate pentru că așa am fost crescuți, cu teamă, cu înjurături, cu bătăi și ne este atât de familiar acest mecanism încât dăm randament doar în acest context?

Oricare ar fi motivul, nu ar strica să avem din când în când un moment de reflexie și să fim recunoscători că în viața noastră apare câteodată un Sabău care ne ascultă, ne tratează cu respect și se poartă civilizat cu noi.

Inimioarele domnului Petrescu

Al doilea moment a avut loc după meciul CFR Cluj - Rapid 3-2. Protagonistul este alt fost fotbalist uriaș și cel mai de succes antrenor din Liga 1, Dan Petrescu.

Revenit în Gruia după 340 de zile, „Bursucul” a avut parte de o primire extrem de caldă din partea fanilor. Primire care l-a mișcat atât de mult încât l-am văzut cum le trimitea bezele suporterilor și făcea inimi cu palmele împreunate.

L-am întrebat pe Petrescu ce a simțit atunci și răspunsul său m-a impresionat: „Dacă vrei să îți spun adevărul, parcă niciodată nu a fost ca astăzi. Înainte nu prea mi se striga numele atât de mult și cred că nu am fost așa de apreciat pe cât meritam. M-am bucurat enorm pentru că aici mă simt ca acasă. Eu iubesc toți fanii, dar trebuie să fie și din partea lor. Mă bucur de această primire, chiar nu mă așteptam”.

Și mi-am dat seama că toți avem nevoie de acceptarea și de dragostea celor din jurul nostru, chiar și un bărbat sever ca Dan Petrescu. Iar când avem parte de aceste două lucruri, poate viața ni se va părea mai frumoasă și mai puțin încrâncenată.

Bunul-simț al domnului Charalambous

Ultimul episod a avut loc după U Craiova - FCSB 2-0. Protagonistul a fost proaspătul antrenor campion din Liga 1, Elias Charalambous.

În timp ce îmi așezam trepiedul pentru a filma conferința, văd o mână întinsă care aștepta să dea noroc. Era mâna cipriotului de pe banca FCSB-ului. Antrenorul de 43 de ani nu a început conferința până nu a dat noroc cu toți jurnaliștii prezenți.

Mai mult, la final, Elias s-a dus să își ceară scuze unui jurnalist pentru că nu a înțeles întrebarea acestuia și nu a putut să-i răspundă.

Luat adeseori peste picior, chiar jignit de unii jurnaliști, Charalambous preferă să răspundă mereu cu o mână întinsă către tine cu prietenie.