)
Articol de Marius Mărgărit - Publicat duminica, 13 octombrie 2024, 14:16 / Actualizat duminica, 13 octombrie 2024 14:16
Trebuie să recunosc că mi-a fost puțin teamă de meciul ăsta cu Cipru. Sechele ale trecutului, teama de a revedea căderea de sus, când naționala nu mai găsea drumul deși toate cântau pentru ea, rezultatele, valoarea, nivelul, miile de oameni din tribune. De asta liniștea de la Mogoșoaia parcă mă punea pe gânduri. Alte sechele, de jurnalist avid după ceva, scandal sau senzațional.
Și mi s-a strâns inima în primele minute, când ciprioții s-au auncat peste noi. Știam că au asta, că vin la intimidare, tare, chiar dacă știam că sunt așa departe de noi. Mult mai departe decât diferența de 78 de locuri care ne desparte în clasamentul FIFA. Care, până la urmă, e doar o ierarhie a numerelor.
Apoi m-am liniștit. Văzând liniștea băieților, văzând cum au început să pună piciorul pe minge, hotărâți s-o controleze, să decidă ritmul, soarta meciului. Era evident de la tragerea la sorți că avem mai mult talent și valoare decât oricare dintre oponente. Măcar aici, în Divizia C. Dar să nu uităm de câte ori am mai crezut asta și ne-am lovit de realitatea din teren ca de un zid. Tocmai fiindcă clasamentele n-au, de multe ori, nicio treabă cu ce se întâmplă uneori în iarbă.
Roger Federer spunea, într-un discurs memorabil la Universitatea Dartmouth, că degeaba ai talent dacă nu-l cultivi, dacă nu muncești zi de zi pentru el, dacă nu înveți și nu accepți că în viață înfrângerile sunt la fel de importante ca și victoriile sau că disciplina e totul.
La vârsta sa, Mircea Lucescu știe asta, a trăit și a văzut multe, a fost sus, a fost jos, dar a găsit cumva puterea și entuziasmul de a o lua de la capăt. Și reușește să le transmită asta și băieților lui.
Am simțit iar că jucătorii au regăsit, pe lângă încrederea și liniștea pe care le-o transmite Mister, și plăcerea aia copilăroasă de a juca, de a se juca. Să încerce, să-și exploreze limitele, nu doar să joace corect într-un sistem sau altul. Să accepte greșeala și să încerce s-o repare cât mai rapid, să încerce din nou. Și asta a devenit deja o obișnuință.
Asta e mai important chiar și decât un rezultat, fiindcă îți dă senzația că lucrurile merg într-o direcție bună. Să nu-i blamăm prea mult pentru partea a doua de la Larnaca, în care chiar Lucescu a recunoscut că le-a cerut să-și mai conserve din energie, pentru meciul de marți, de la Kaunas, cu Lituania.
Au un obiectiv clar, locul 1 în grupă, barajul pentru Mondiale, iar pentru asta, Il Luce știe că poate să sacrifice chiar și o repriză, dacă tot câștigase bătălia. Fără să uite și de corecții, chiar și în public, vezi episodul de după schimbarea lui Drăguș.
Căci are un război de dus, nu doar al lui cu toată lumea, ci al jucătorilor cu ei înșiși, cu istoria. Să reînnoade șirul prezențelor la un Mondial, după aproape 30 de ani.
Dar pentru asta trebuie mai întâi să facă pace, liniște. Adică să aducă rezultate simple, firești, în acest context, încrederea pentru ceea ce urmează. L-ați auzit, vorbește despre așteptări, despre preliminariile clasice, pentru pariul de a fi la marele festin al lumii de peste doi ani.
Nu știu cum va reacționa această echipă, chiar și Lucescu, la primul eșec. Și sincer, sper să aflăm cât mai încolo. Până atunci, nea Mircea face pace și liniște ca să pregătească războiul. Așteptăm cu toții să vedem următoarele pagini. Prima se va scrie repede, la Kaunas.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
