OPINII  »  STEAUA

Omul unei nopți pentru eternitate

Mihai Mironică
Mihai Mironică

Articol de - Publicat luni, 02 decembrie 2024 16:43 / Actualizat luni, 02 decembrie 2024 17:24

Când eram copil, nu eram conștient de originile lui germane. Pentru mine, era un român verde precum verdele echipamentului pe care l-a purtat în cel mai incredibil, fascinant, suprarealist moment care a existat și va exista vreodată în fotbalul nostru, „penalty-urile de la Sevilla”. Numele lui se scria simplu, „românește”, Ducadam, fără „k”-ul alogen. Cu părul său lung, cu mustața optzecistă, cu alura de urs puternic, Helmut Duckadam era, în ochii mei de copil, întruchiparea eroului medieval. Duckadam era mai Ștefan cel Mare pentru mine decât cel din interpretarea lui Gheorghe Cozorici.

Citește și:

Comentarii (27)
alenb  •  07 Decembrie 2024, 01:37
Postat de tictictic pe 03 Decembrie 2024, 14:39

Ieri, vestea asta m-a lovit ca o maciuca si, pentru prima oara in viata mea mi-am simtit inima tandari, stransa dureros ca intr-o menghina nemiloasa. Am inchis net-ul, refuzand sa cred stirea. Apoi, prabusit intr-o stare confuza, m-au napadit amintirile... 7 mai 1986, Steaua in finala CCE; M-am inscris pe o lista cu o luna inainte si, dupa un dosar stufos si zeci de aprobari am fost unul dintre fericitii admisi a participa la eveniment; am platit 5000 de lei (2 salarii pe vremea aia); m-am imbarcat in avion in dimineata meciului. Eram tanar si dornic sa respir macar pentru cateva ore, prima oara in viata mea, aerul de libertate din afara Cortinei de Fier. In tribunele stadionului Ramon Sanchez Pizjuan am trait meciul relaxat la inceput, fara sa-mi fac iluzii, insa pe masura ce trecea timpul si Steaua rezista imperial, emotiile cresteau progresiv. La loviturile de departajare deja tremuram tot; parase Duckadam primele 3, Lacatus si Balint marcasera; a patra lovitura n-am vazut-o, am inchis ochii... i-am deschis in momentul in care vuietul stadionului atinsese paroxismul si l-am vazut pe Duckadam sprintand cu mingea in mana spre mijlocul terenului; abia a atunci am constientizat ca am fost martor ocular al istoriei fotbalului romanesc! Ieri, am scos din dulap cutia in care pastrez biletul si fanionul de la meci; mi-au dat lacrimile... Drum lin printre stele, Helmuth Duckadam! P.S.: Sunt nascut in acelasi an si in aceeasi luna cu el.

Si totusi cum de te-ai incris cu 1 luna inainte pentru deplasarea de la Sevilla cand intre semifinale si finala au fost fix 3 saptamani? Pe 16 aprilie a fost returul semifinalei si pe 7 mai finala.

talpaiadului  •  04 Decembrie 2024, 17:18
Postat de tictictic pe 03 Decembrie 2024, 14:39

Ieri, vestea asta m-a lovit ca o maciuca si, pentru prima oara in viata mea mi-am simtit inima tandari, stransa dureros ca intr-o menghina nemiloasa. Am inchis net-ul, refuzand sa cred stirea. Apoi, prabusit intr-o stare confuza, m-au napadit amintirile... 7 mai 1986, Steaua in finala CCE; M-am inscris pe o lista cu o luna inainte si, dupa un dosar stufos si zeci de aprobari am fost unul dintre fericitii admisi a participa la eveniment; am platit 5000 de lei (2 salarii pe vremea aia); m-am imbarcat in avion in dimineata meciului. Eram tanar si dornic sa respir macar pentru cateva ore, prima oara in viata mea, aerul de libertate din afara Cortinei de Fier. In tribunele stadionului Ramon Sanchez Pizjuan am trait meciul relaxat la inceput, fara sa-mi fac iluzii, insa pe masura ce trecea timpul si Steaua rezista imperial, emotiile cresteau progresiv. La loviturile de departajare deja tremuram tot; parase Duckadam primele 3, Lacatus si Balint marcasera; a patra lovitura n-am vazut-o, am inchis ochii... i-am deschis in momentul in care vuietul stadionului atinsese paroxismul si l-am vazut pe Duckadam sprintand cu mingea in mana spre mijlocul terenului; abia a atunci am constientizat ca am fost martor ocular al istoriei fotbalului romanesc! Ieri, am scos din dulap cutia in care pastrez biletul si fanionul de la meci; mi-au dat lacrimile... Drum lin printre stele, Helmuth Duckadam! P.S.: Sunt nascut in acelasi an si in aceeasi luna cu el.

Nu stiu si nici nu ma intereseaza daca al tau comentariu reflecta realitatea traita de tine sau este un produs al imaginatiei, mie unuia mi-a placut, multumesc ca mi-ai oferit privilegiul de a-l citi.

tictictic  •  03 Decembrie 2024, 14:39

Ieri, vestea asta m-a lovit ca o maciuca si, pentru prima oara in viata mea mi-am simtit inima tandari, stransa dureros ca intr-o menghina nemiloasa. Am inchis net-ul, refuzand sa cred stirea. Apoi, prabusit intr-o stare confuza, m-au napadit amintirile... 7 mai 1986, Steaua in finala CCE; M-am inscris pe o lista cu o luna inainte si, dupa un dosar stufos si zeci de aprobari am fost unul dintre fericitii admisi a participa la eveniment; am platit 5000 de lei (2 salarii pe vremea aia); m-am imbarcat in avion in dimineata meciului. Eram tanar si dornic sa respir macar pentru cateva ore, prima oara in viata mea, aerul de libertate din afara Cortinei de Fier. In tribunele stadionului Ramon Sanchez Pizjuan am trait meciul relaxat la inceput, fara sa-mi fac iluzii, insa pe masura ce trecea timpul si Steaua rezista imperial, emotiile cresteau progresiv. La loviturile de departajare deja tremuram tot; parase Duckadam primele 3, Lacatus si Balint marcasera; a patra lovitura n-am vazut-o, am inchis ochii... i-am deschis in momentul in care vuietul stadionului atinsese paroxismul si l-am vazut pe Duckadam sprintand cu mingea in mana spre mijlocul terenului; abia a atunci am constientizat ca am fost martor ocular al istoriei fotbalului romanesc! Ieri, am scos din dulap cutia in care pastrez biletul si fanionul de la meci; mi-au dat lacrimile... Drum lin printre stele, Helmuth Duckadam! P.S.: Sunt nascut in acelasi an si in aceeasi luna cu el.

Vezi toate comentariile (27)
Comentează