)
Articol de Mihai Mironică - Publicat sambata, 22 martie 2025 14:12 / Actualizat sambata, 22 martie 2025 14:12
„Valoarea îți este dată de ultimul rezultat”, este o zicere atribuită de ani buni lui Mircea Lucescu. Tocmai ce am fost învinși de o națională pe care Iugoslavia, țară comparabilă cu România ca dimensiuni pe vremuri, ar fi trimis-o la București dacă era pandemie și toți fotbaliștii iugoslavi de valoare ar fi fost infectați.
Semnele slăbiciunilor din jocul naționalei erau evidente din precedenta partidă, cu Kosovo, o altă bucățică insignifiantă din senzaționalul fost spațiu fotbalistic iugoslav.
România a fost Drăgușă cu Bosnia-Herțegovina. Atât de amabilă în apărare pe bulevardele pe care s-a construit golul jenant de frumos, de computeristic, operă a unor bătrânei ai fotbalului precum Dzeko și Kolasinac, dar și a unui jucător “la kil”, Gigovic de la Holstein Kiel.
Lasă-ne un comentariu după ce citești acest articol.
Fii parte din comunitatea noastră ca să poți posta comentarii și să accesezi multe alte beneficii.
Intră în cont ca să poți comenta Continuă fără contDar România a fost Drăgușă mai ales în atac, acolo unde vârful său, cu 7 minute jucate în 2025, a fost galant cu adversara, dând pe lângă poartă la 3 din cele 4 ocazii și trimițând delicat, atât cât portarul să poată respinge, la unica minge cadrată.
Eterna eschivă cu „nu am fi meritat să pierdem”
România Drăgușă a avut momentele sale de finețe tehnică precum piruetele lui Rațiu, driblingurile lui Man, preluările lui Mitriță sau călcâiele lui Alibec și Drăguș.
Simbolul acestei naționale Drăgușe, vârful său risipitor, este un jucător care tehnic este peste mulți atacanți din istoria naționalei, dar care nu poate continua cu această „eficiență”, 4 ocazii de gol create de colegi pe care el să le rateze.
La final de meci, Drăguș a pus placa tuturor învinșilor care se ascund după impresii artistice, declarând că nu meritam să pierdem. Drăguș trebuie să înțeleagă că nu s-a apucat de gimnastică sau patinaj și că există un singur criteriu de departajare pe care inventatorii celui mai frumos sport l-au decis: mingea băgată în poartă, criteriu pe care l-am ratat mai ales din cauza lui.
Ar fi putut s-o bage în poartă regele penalty-urilor, Răzvan Marin. Când vezi că centralul este chemat la monitor, ești convins că vei avea parte de lovitură de la 11 metri. În 99% din cazuri, arbitrul își schimbă decizia inițială când e chemat din camera VAR. Dar Makkelie ne-a dus în lumea lui 1%.
A ales să nu dicteze acest penalty într-o fază identică cu cea dintr-un CFR - FCSB în care Istvan Kovacs nu a acordat lovitura de la 11 metri la un henț similar al lui Camora, sau „Camo, Camo”, cum îi spune familiar, amical Kovacs căpitanului CFR-ului inclusiv în vâltoarea unei partide. Mai contează și cine trebuie să primească lovitura de la 11 metri.
În 2021, la semifinala de EURO, când fanii danezi nu ar fi avut voie să vină la finala de pe Wembley din cauza pandemiei, Makkelie a rezolvat problema luând-o de braț pe Anglia spre finală dictând penalty la un “bazin” clasic al lui Sterling. Ca o consolare palidă pentru noi, n-au dat ei, această castă a arbitrilor, penalty la parada de handbal a lui Cucurella în Germania-Spania la EURO, anul trecut…
Alegerile lui Lucescu
Tănase atacant stânga, poziție pe care nu mai joacă la FCSB, indicat chiar de Lucescu după partidă drept aripa frântă a atacului nostru… Ianis Hagi n-a justificat intrarea lui încă de la pauză deși Lucescu l-a elogiat după meci.
Absența alternativei Louis Munteanu la un Drăguș care nu mai știe nici el de când a jucat 80 de minute. Introducerea prea târzie a lui Mitriță, unicul atacant stânga veritabil pe care l-am avut în această partidă, dar doar din minutul 75.
Sunt decizii discutabile ale lui Lucescu, care a avut o prestație stinsă și-n meci, și la conferința de presă de după. Barbarii lui Sergej Barbarez ne-au luat pe sus în primele 20 de minute, n-am mai putut repara răul făcut atunci și asta a fost. Lucescu nu a transmis României atitudinea de care aveam nevoie din start.
Selecționerul a încercat să se ascundă și după niște absențe inportante pe care le-ar fi avut ca acum 40 de ani, la înfrângerea fatală cu Irlanda de Nord, când nu au putut juca Balaci, Cămătaru și Ștefănescu. Bîrligea ar fi Cămătaru de acum, Drăgușin un Ștefănescu, dar Balaci? Balaci era un geniu stins în ‘85, așa cum mi-e teamă că devine și Stanciu printre dunele părții inferioare a clasamentului saudit.
Poate că se încearcă un scenariu clasic pentru noua producție cinematografică a Casei de Filme numărul 1, Casa Fotbalului.
Eroul nostru, Rocky al nostru, este în corzi, ba chiar la podea după croșeul încasat de la Bosnia-Herțegovina. Dar, după antrenamente la sânge cu carcase de carne în camere frigorifice și alergat cu bușteni în spate prin zăpadă, România se va ridica de la podea, o va spulbera pe San Marino și apoi va intra cu balaurul Austria cu atitudinea corectă.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
