)
Articol de Narcis Drejan - Publicat marti, 03 decembrie 2024 15:23 / Actualizat marti, 03 decembrie 2024 16:00
Atunci când se stinge un simbol, un om care părăsește Pământul, dar care va rămâne câtă vreme va exista omenirea, se adună cuvintele bune, mieroase, uitându-se jignirile, dar mai ales nedreptățile. Duckadam a fost un nedreptățit, un mare nedreptățit
Ultima dată când am fost la Helmuth Duckadam acasă, la căsuța din Clinceni, pentru un interviu amplu, împreună cu Răzvan Toma. În toți anii de interviuri realizate cu Helmuth, am simțit că omul avea niște nemulțumiri, era complet neîmpăcat, în ciuda miilor, zecilor de mii de fotografii făcute cu oamenii din toată lumea, care-i mulțumeau pentru minunea din 1986. Pentru că a fost o minune, doar că românii n-au știut niciodată să aprecieze minunea, implicit pe Duckadam...
Înjurat, ponegrit, doar pentru că voia o casă... pe care n-a primit-o
Mai țineți minte cum îl înjurau suporterii Stelei sau cum foști colegi îl jigneau, doar pentru că lucra la echipa lui Becali? Să vă povestesc două întâmplări, pe care le pot confirma multe persoane.
O delegație de jurnaliști români este invitată la Bruxelles de Victor Negrescu, subiectul? De ce jucătorii Stelei n-au rente viagere, ce trebuie făcut, soluții etc. Și acolo vin câteva glorii de-ale Stelei din 1986, iar când am deschis discuția despre Duckadam, un fost coleg l-a înjurat, că oricum el are rentă viageră. Avea o pensie din partea Academiei Române, dar tot Duckadam se chinuia să-i ajute pe toți foștii săi coechipieri. Dar era înjurat!
Helmuth s-a implicat mai târziu în campania electorală a unui cunoscut om politic și a acceptat să apară pe afișele electorale, că susține omul, cu condiția să-l ajute să cumpere apartamentul în care stătea cu chirie. Atenție, cu bani, nu degeaba, omul tocmai își vânduse un apartament la Arad.
Politicianul a pierdut alegerile, iar la licitație, Duckadam a aflat că altcineva cumpărase apartamentul, că nu îl ajutase nimeni cu nimic, așa că a fost nevoit să își achiziționeze casa din Clinceni.
Azi, lumea îl plânge, după ce i s-au pus bețe în roate, l-au înjurat și l-au amenințat. Sau ați uitat că dacă spunea Steaua în loc de FCSB, Talpan îl amenința cu proces? Avem memoria scurtă, nu?
Drept, ca un neamț...
Tot Duckadam mi-a povestit că în 1986, după ce a câștigat Cupa Campionilor Europeni, cu Steaua, clubul i-a interzis să mai intre în Ghencea, tocmai pentru că refuza să joace într-un blat cu Craiova, unde trebuia să ia 5 goluri.
„Clubul mi-a interzis să mai intru în Ghencea, la antrenamente. Înaintea ultimei etape, când aveam meci la Craiova, am constatat că fuseseră păstraţi în lot doar câţiva oameni de bază, între care eu, Piţurcă, Bărbulescu, Bălan și Majearu. Restul nu erau, motivându-se că sunt păstraţi pentru finala Cupei României, cu Dinamo, programată peste o săptămână.
Urma să jucăm cu niște copii în Bănie, unde scopul era ca Piţurcă să marcheze cât mai mult pentru a ieși golgeter, dar noi trebuia să pierdem. «Domne, nu pot să iau cinci goluri la Craiova după ce am apărat patru penalty-uri în finala Cupei Campionilor! Mă fac de râs!», le-am spus foarte clar și am plecat cu trenul acasă, la Arad”, mi-a povestit Helmuth Duckadam.
Cifrele sezonului 1985-1986 arată, într-adevăr, că Piţurcă lupta cu Hagi pentru a obţine titlul de cel mai bun marcator al campionatului. Iar înaintea ultimei runde Piţi avea 26 de reușite, iar Hagi, care evolua pe atunci la Sportul, înscrisese cu unul mai puţin. Etapa a 34-a decidea podiumul!
Finalmente, Piţurcă a ratat însă coroana: a marcat de trei ori la Craiova, două din penalty, dar Hagi a dat recital în Regie, cu șase goluri (unul din penalty), și l-a devansat pe stelist cu două lungimi. UCraiova - Steaua 5-4 și Sportul - FC Olt 7-5 au însemnat un dublu circ, după care topul a arătat astfel: Hagi 31 goluri, Piţurcă 29 goluri. Duckadam a fost un om cinstit, corect, nu a ținut cont de amenințările primite de la sistem...
Alții n-au șansa bătrâneții
Soția lui Helmuth, din când în când, în timpul interviului, îi aducea un organizator de pastile, credeți-mă, Helmuth cred că lua peste 20 de pastile pe zi. E îmbătrânit, obosit, dar are un simț al umorului fantastic, și zâmbește des. Ne spune că la ultima operație, în salon, când se plimba, o doamnă l-a recunoscut și a venit la el. „I-am spus că-s bătrân, că au trecut anii peste mine.
Apoi, femeia m-a certat și mi-a spus: Foarte frumos că îmbătrânim. Alții nu au această șansă!”, încheie Helmuth cu zâmbetul caracteristic, în colțul gurii. Din păcate, Duckadam nu s-a bucurat de bătrânețe, ci câțiva ani să se vadă iubit de o familie, dar nicidecum de ipocriții de astăzi, care varsă lacrimi de crocodil la căpătâiul său...
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
