Bancul cu grecul de la CCA îl știați?

Despre arbitrii din România nu sunt prea multe de spus, de fapt, istoria fotbalului nu-i amintește decât foarte rar și de cele mai multe ori când au făcut praf meciuri. În fotbalul mondial, ai noștri nu prea au avut loc, Igna, Rainea, Crăciunescu și cam atât. Sunt împinși acum pe sistemul politically correct și ai noștri, iar Istvan Kovacs a ajuns arbitrul numărul 1 al României. E ca-n bancul ăla, când alergi de unul singur, nu prea ai cum să ieși pe locul 2. 

Kovacs n-are body-language, n-are fler, n-are intuiție, nu vede niciodată fazele, are doar tupeu și atât. Un tupeu fantastic, o aroganță ieșită din comun, principii găunoase pe care și-au construit mulți oameni cariere. Tupeul l-a adus și în fața celui mai dezastruos meci pe care l-a arbitrat până acum. 

Cu siguranță, Mihai Stoica ne-ar aminti și altele pe care Kovacs le-a făcut praf. Penalty-ul lui van Durmen e clar, dar Kovacs are nevoie de VAR, de aceea facebook-ul i-a dat de ieri porecla de IștVAR Kovacs. 

Apoi, la Bahassa, al nostru intervine categoric, c-a văzut henț, dar nu se mai duce la VAR. Vă dați seama, „nearbitrul” numărul 389 al lumii să consulte încă o dată VAR-ul? Nu era de pregătirea sa, după ce făcuse tot meciul pilaf, cartonașe aiurea, aveai impresia că doarme pe teren și-l mai trezesc colegii din cabină, urlându-i în cască. 

Ce înseamnă să fii arbitru?

Doar că nu prea e mare lucru să fii arbitru, poate doar dacă ți-ai ratat toate menirile în viață și nu știi cum să faci bani mulți. Te bagi pe la un AJF, dacă părinții sunt aranjați prin județ, dar mai ales dacă tatăl a fost arbitru, nu e mare șmecherie să ajungi să arbitrezi în Liga I. 

De fapt, arbitrii din fotbalul nostru sunt cei care n-au ajuns niciodată fotbaliști, erau băieții cărora li se spunea la primul antrenament: „de mâine nu mai vii!”. Au încercat pe la toate cluburile din oraș și s-au săturat de acest enervant „de mâine nu mai vii!”. 

Desigur, au mai fost fotbaliști care au ajuns arbitri, Ion Crăciunescu, Ion Velea, Ion Igna, Nicolae Rainea, Adrian Porumboiu, Dan Petrescu (Fibră), Mircea Axente, Gheorghe Constantin, Mircea Stoenescu, Mircea Salomir sau Jean Grama. Toți dintre cei enumerați mai sus au o poveste de succes ca fotbaliști. 

Cei de astăzi sunt doar copiii unora și care nu vor rămâne cu nimic în istorie. De fapt, meseria de arbitru e foarte tristă, nu te amintește nimeni când arbitrezi impecabil, toți își vor aminti când ai comis-o. Măcar câștigi bani frumoși, iar dacă ești în România, ca Iștvan Kovacs, te mai apără și CCA-ul.

A fost sau n-a fost...

Dacă n-ați văzut filmul fiului lui Adrian Porumboiu, Corneliu, A fost sau n-a fost, titlul merge mănușă cu situația de astăzi, de la derby-ul Craiovei. CCA a trântit un comunicat super plat, de câteva rânduri, pe care-l putea compune și un copil de clasa a 6-a, prin care ni se spune c-a fost penalty, „orbeților”. Oricât de mult le-ai aplica noțiuni de fizică, pe capul lui Bahassa, celor de la CCA, apoi demonstrații de fizică cuantică pe mâna lui Bahassa, Kyros i-a învățat ceva: „Nu vorbiți, lăsați-ne pe noi să-i prostim!”.

Inițiativa Federației Române de Fotbal este admirabilă. Explicațiile nu se dau decât în scris, amenzile și suspendările curg doar către cei din fotbal, iar arbitrii sunt super protejați. 

Vă dați seama, e ca în bancul ăla cu grecul, la FRF s-a aplicat o normă a Uniunii Europene, aceea de a adopta un grec pentru 10.000 de euro lunar. Pentru această sumă, grecul face tot ce n-ai tu timp să faci: va dormi până la amiază, va citi ziarele, va bea multe cafele, va discuta despre sport şi politică, va veni o dată pe an la Federație să ne prostească, vrăjeală tipică din Grecia, n-avem tzatziki peste horiatiki, dar avem feta în spanakopita, trage un pui de somn după-amiază, merge la bar, la restaurant şi la chefuri și nu se prezintă la muncă! 

Și voi vreți să îi mai deranjați pe cei de la CCA? Și ca-n compunerile alea din anii 80, când încheiai admirativ și exclamativ: „CE BINE E SĂ FII KYROS VASARAS!” ori „CE PROTEJAT E ARBITRUL ROMÂN!”