)
Articol de Narcis Drejan - Publicat miercuri, 16 octombrie 2024 11:30 / Actualizat miercuri, 16 octombrie 2024 11:31
La cum a jucat România în preliminariile U21 pot spune cu mâna pe inimă că niciodată n-am văzut un lot al „tricolorilor”, indiferent de nivel, atât de ofensiv. Mi-a amintit de fotbalul lui Zagallo, din anii 70, când Brazilia juca totul pe atac.
Am urmărit întregul parcurs al României U21 în drumul spre Euro, iar cele 23 de goluri ale tinerilor „tricolori” ne arată că putem juca și ofensiv, că nu contează adversarul și unde evoluează fotbaliștii lor. Este foarte adevărat că până pe la 19-20 de ani ai impresia că suntem pe picior de egalitate, după trecerea la seniori se produce o ruptură.
Mă opresc puțin la golul 2 al României, care are 4 fotbaliști cu gleznă fină în acțiune, Grameni, Rareș Ilie, Tavi Popescu și Louis Munteanu. Cei 4 desenează o fază pe care astăzi n-o mai vezi în fotbal, e dispărută, mai vedeai așa ceva la Barcelona lui Guardiola, care construia pe spații atât de mici, ajutându-se mult de viteza lui Messi, dar și de exactitatea paselor lui Xavi și Iniesta.
Lasă-ne un comentariu după ce citești acest articol.
Fii parte din comunitatea noastră ca să poți posta comentarii și să accesezi multe alte beneficii.
Intră în cont ca să poți comenta Continuă fără contOri Pancu e mare fan al lui Pep, de atunci, nu cel de la City, ori al Braziliei din anii 70, pentru că, să știți, fotbalul ofensiv se predă și azi tot de acolo, din metodele lui Zagallo, de acum 54 de ani. Cumva, Mircea Lucescu și toți cei care au jucat împotriva Braziliei de atunci pot aminti lejer de cum se mișca „Selecao”.
Cei 4 tricolori, Grameni, Munteanu, Rareș Ilie și Tavi Popescu m-au dus fix la construcția ofensivă a lui Tostao, Pele, Rivelino și Jairzinho, evident, păstrând proporțiile, vorbim strict de forța ofensivă. Mă întreb dacă un antrenor din Liga I ar risca să joace așa cum o face Pancu.
Poezie pe Giuleștina
Poate că mulți n-au văzut meciul de aseară, dar cum insistă Munteanu la acea minge pierdută, apoi un-doi de școală braziliană cu Tavi Popescu, pasa la Grameni, care lasă perfect cu călcâiul pentru neobositul Louis, plus preluarea lui Ianis Stoica... golul perfect, de predat la orice școală.
E adevărat, un tehnician obsedat de apărare, ne-ar spune că au fost elvețienii praf. Uneori, la un fotbal ofensiv, unde mingea este pasată mai repede decât reacția adversarului, chiar și răspunsul obsedatului de tactică defensivă va fi ca al antrenorului de la Dinamo Zagreb, după 2-9 cu Bayern Munchen: „Dom’le, ăștia-s de pe altă planetă!”.
Cu nervi, cu scandal, aseară s-a scris și poezie de păstrat în lirica fotbalului. N-aș vrea să îl înfierez pe Pancu, îl cunosc destul de bine, e un om atât de blând, că n-ar face rău nimănui. Gândiți-vă, că la un pahar, când bea vinul ca pe apă, Tamaș l-a despărțit de sănătate și s-a dus acasă, fără a riposta.
Sunt momente când la nedreptate acționezi fără să gândești, sunt sigur că acum regretă atât de mult că nici la calificare nu-i mai stă capul. Repet, Pancu a greșit, va plăti pentru asta, dar să nu-i sărim la beregată, era acasă, în Giulești, își dorea enorm această victorie braziliană, o calificare la care a muncit ENORM. Întrebați-l pe Pancone de adversarii noștri, îți va spune ce a băut și armeanul Eloyan, înainte de meci, și ce a mâncat elvețianul Alvyn Sanches.
Și cum era Brazilia de acum 5 decenii?
În anii 70, cu Pele la apus de carieră, Brazilia a avut un aflux de număr 10 în echipă, visează și Hagi azi la asta, așa că l-a influențat pe Zagallo să joace cu 4 atacanți. Primii doi (Tostão și Pelé) nu au jucat ca atacanți tipici. Ambii jucători coborau în zonele mijlocașului, adunând mingea, dar asta însemna că Brazilia nu mai avea nicio influență sau țintă principală în careu. Având în vedere calitatea jucătorilor de atac, acest lucru nu a fost necesar.
Tostão era super inteligent cu mișcările sale și ruperile de ritm, acoperea zone mai adânci, iar asta i-a permis lui Pelé, fără a nega că era vedeta numărul 1, să se exprime mai liber în careu, cum o face și Louis Munteanu, la noi. Pele era principalul marcator, în timp ce Tostão semăna mai mult cu un 9 fals.
Rivelino a jucat mai mult ca un lateral obișnuit, deși un mijlocaș ofensiv natural ar putea juca mai restrâns, pasa mult cu Pele și Gerson, dar era omul perfect pe banda stângă. Apoi, Jairzinho a avut un ritm ca nimeni altul! Își folosea ritmul și explozia pentru a exploata spațiile deschise create de Tostão, pentru a ajunge în poziții foarte bune de a înscrie.
El țâșnea din poziții mai late în poziții interioare, dar mișcarea sa fără minge a fost la fel de mare ca și abilitățile sale când o avea la picior. Cu mingea la picior, Jairzinho a terorizat toate apărările adverse, până s-a lăsat de fotbal. Rapidiștii de astăzi și internaționalii de atunci, Rică Răducanu, Liță Dumitru, Dembrovschi, Dinu sau Lucescu vă vor spune același lucru. De aseară, cu siguranță și Pancone!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
