)
Articol de Narcis Drejan - Publicat duminica, 18 decembrie 2022 20:21 / Actualizat duminica, 18 decembrie 2022 20:27
Franța a fost inexistentă în fața unei selecționate argentiniene care a zburdat pe teren pe ritmuri de Libertango, de Astor Piazzolla
Lionel Messi a fost tango în finală și l-a avut ca partener de dans pe Angel di Maria. Jorge Luis Borges și-a pierdut vederea când s-a apucat să scrie eseuri despre tango. Cei care i-au studiat opera, cu siguranță știu că Borges ura tangoul.
El spunea că “tangoul e un produs de bordel” și puncta cât de ridicoli erau bărbații din Buenos Aires care dansau la colț de stradă tango între ei, pentru că foarte greu puteau găsi o femeie care să accepte să danseze acel dans de curve, iar senzualitatea sa e nerușinată.
Tot el spunea că tangoul are ceva umbros-amenințător. Cineva din apropiere își poate pierde mințile în pasiunea aceasta tumultuoasă și poate deveni violent. În fine, al treilea motiv e și paradoxal, tangoul este o suprimare a masculinității, a machismului.
Messi, în pași de Piazzolla
Doar că planeta de azi a dansat tango, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, Messi cu di Maria. În fața unei Franțe care nu l-a înțeles nici pe Carles Gardel. Cel mai ascultat și dansat tango este compus de un brazilian pentru vocea francezului Carles Gardel, celebrul Por una cabeza. Iar francezii lui Deschamps fix așa au început meciul, în vreme ce Messi l-a luat de umăr pe di Maria și a schimbat partitura, pentru că acel dans vulgar e desenat și simțit mai bine de argentinieni.
MacAllister și de Paul au ales Libertango, de conaționalul Piazzolla. Mbappe și Dembele s-au pierdut în pașii suavi și vocea lui Gardel, în timp ce acordeonul lui Astor Piazzolla trecea cu orice notă peste ceea ce au înțeles francezii. Era 2-0, di Maria dansase fără greșeală.
Quien es Mbappe
Pe o combinație de La Nuestra, cu un pic de Menotti, un pic de Bilardo, o mobilizare a la Maradona și o tactică europeană a la Scaloni, Argentina a câștigat de o manieră fantastică, după ce pusese o planetă oarba după ei și noi îl trimiteam pe Messi la șah.
Despre Mbappe s-a spus că nu-i mai lipsește nimic, doar Champions League, e deja campion mondial, însă atunci când n-are explozie, Kylian este un fotbalist ca oricare altul. E ca o șansonetă din suburbiile Parisului, pe care o cântă orice artist stradal. Doar că i-a contrazis pe argentinieni. A fost o adevărată simfonie, a înscris din 3 lovituri de departajare, toate în același colț, a dat trezirea de fiecare dată în Franța și vrea să ne spună că aria lui e lângă Messi și Cristiano.
Lacrimile lui di Maria
Întreaga selecționată a Argentinei a trăit cât pentru momentul 1978, 1986, 1990, 2014 și a explodat în 2022, pentru că o națiune întreagă simte că fotbalul e tango și că victoria îi aparține unei națiuni care de la Kempes și Maradona are un singur obiectiv din 4 în 4 ani: să câștige El Mundial.
În drumul spre finala din 1978, Ioan Chirilă a văzut o femeie în vârstă care ținea o cutie de chibrituri la ureche și scanda în gura mare: Argentina! Argentina! Pe lângă di Maria, au plâns toți fanii Argentinei, a plâns și Montiel, a lăcrimat o lume întreagă. Pentru că așa sunt latinii, se emoționează din orice.
Probabil, de la moartea lui Maradona, Argentina n-a mai plâns atât de mult sau cum spunea și Evita Peron: “Don’t cry for me Argentina!”. Iar Messi, acest Piazzolla al fotbalului, ne învață că nu contează dacă nu vedem sau nu auzim, fotbalul îți arată că este emoție și bate orice fenomen social al planetei! Fotbalul Argentinei este cel mai frumos tango, iar finala asta ne-a consumat de parcă am fi dansat tango aproape 3 ore!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
