Naționala care nu bate, dar troncănește

Au trecut 13 ani de când n-am mai văzut un gol greu de imitat în orice simulator de fotbal, de la reușita lui Mutu, cu Italia, în 2008, la Euro. Golul lui Ianis Hagi este de clasă mondială, iar dacă nu-ți iese în FIFA22 nu are rost să încerci în curtea școlii și nici pe sintetic, pentru că sunt foarte-foarte puțini fotbaliști care mângâie mingea cu ambele picioare, așa cum o face fiul fotbalistului care punea magie în stângul său. 

Și mai rămânem cu înțelepciunea lui Mirel Rădoi, care și-a dat seama că fotbalul made in Romania, adică focul la ei și să ne facem jocul nostru, este soluția cea mai bună.

Troncănim și unde am ajuns?

Ca-n orice societate unde fotbalul este rege, când vine vorba despre echipa națională sunt milioane de păreri. De bătut nu prea batem pe nimeni, dar troncănim despre tactică, despre ce trebuia să facă Ivan și de ce n-a jucat Moruțan, de parcă avem și lotul care să bată Germania lejer. 

Și-n reconstrucție, cu jucători egoiști, gen Gnabry și Sane, care uită să paseze și se cred Pele sau Garrincha în anii 60, băieții lui Flick au fotbaliști geniali pe lângă ai noștri. Spunea la un moment dat Cornel Dinu că și calul aleargă, dar nu dă lapte, iar naționala noastră a fost fix calul frumos care trecea peste pod la Cernavodă și la prima frână l-a aruncat pe călăreț din șa. 

Spre deosebire de momentul când le-am provocat cea mai adâncă rană nemților, în 2004, în Giulești, că îi venea lui Rudi Voller să ia primul personal din Basarab, germanii au reformat fotbalul, au construit centrele de excelență, iar în 10 ani au câștigat Cupa Mondială. 

Noi doar ne amăgim că am făcut un joc bun și unde suntem? Sau am uitat că Viorel Moldovan e ultimul marcator al naționalei la un Campionat Mondial, care a ajuns la aproape 50 de ani.

Nu-l schimbați pe Rădoi

Ce luăm bun din tot ce am văzut în actualele preliminarii? Curajul lui Mirel Rădoi, singurul selecționer asumat din mandatul lui Burleanu. A adus fotbaliști de peste tot, a încercat și fotbalul ofensiv, a experimentat precum un tânăr entuziast, iar aseară și-a amintit probabil de tacticile din perioada când juca la echipa națională. 

Iar schimbarea lui Rădoi la finalul preliminariilor ar fi greșeala oamenilor din fotbalul nostru, dă-l afară, că antrenorul e de vină. Este singurul selecționer la care am văzut atitudine, pe care-l văd preocupat de îmbunătățirea jocului, față de Contra care avea doar haide-haide sau Daum, foarte atent să stea îmbufnat și să răspundă arogant în fața jurnaliștilor, de parcă uitase de momentele când nu-l mai lua nimeni, din cauza prafului de copt tras pe nas.

Ar fi rușinos să comparăm actuala echipă națională cu ceea ce am văzut la generația din anii 90, să nu uităm că în 7 meciuri avem 3 înfrângeri și momentan suntem pe locul 4, într-o grupă în care, logic, n-ai voie să pierzi locul 2. 

Dar vorbim și sperăm. Nu prea batem pe nimeni, dar troncănim. Chiar și vorba aia cu “nu bate, nu troncăne” e greșită din punct de vedere gramatical, că vorba lui Creangă, în Moș Nichifor Coțcariu: “Îndată troncănea câte una cam de aceste: «Ia mai dați-vă și pe jos»”. Noi acolo suntem, ne dăm mult pe jos, mai ales în fotbal.