Profesionistul Mutu

Cei care l-au prins pe Adi Mutu fotbalist și-l amintesc foarte bine, cu nasul pe sus, de o aroganță ieșită din comun, super încăpățânat, răsfățat de toate vestiarele echipelor mari ale lumii, prezent în toate topurile marilor fotbaliști și cu o viață extrasportivă cu mai multe minute în prelungiri decât toate partidele jucate.

Adi Mutu a pus capăt acelor momente, și-a turnat cenușă în cap, și-a recunoscut greșelile tinereții, a debutat cu stângul ca orice antrenor, dar a crescut într-un an, câți alții în 7, ca în basmul românesc. Și se vede în fiecare declarație, comportamentul său foarte calm de la marginea terenului, îmbrăcat ca un antrenor elegant, nu cu trening și buricul ieșit prin tricoul sponsorului tehnic, fără istericale de genul: presion, no greșeală, Al Nassr, hau, hau, hau, contraatac.

De la capul în pământ la „ăsta e Rapidul din Giulești”

După fluierul final al meciului câștigat dintr-un singur șut pe spațiul porții, ca în Italia anilor 90 și începutul anilor 2000, pragmatic, Mutu a început să-și laude elevii, de la Moldovan până la Dugandzic, care nu nimerește poarta, dar și să ne explice că a fost inspirat în alcătuirea echipei. 

Era mândru, dar în același ton profesionist, asta după ce la Craiova, mai aveau puțin rapidiștii și se puneau în genunchi în fața unei mase de suporteri manevrați de unul care înjură toți antrenorii, toți marii sportivi ai României. Să nu ajungă David Popovici prin bazin la Rapid și să zică ceva de Dinamo, că își ia și el cu „Davide, bulangiule”, cum a pățit Cristina Neagu. Bine că e Simona Halep suspendată, că și pe ea o lua la rost.

Acum, pentru fanii Rapidului, Mutu e fabulos, că a bătut principala rivală. Nu, Mutu e fabulos de când a luat o echipă cu transferuri la limita play-off-ului, și a condus Rapidul, purtat în suflete de sutele de mii de fani giuleșteni din țară, în lupte cu mult mai experimentatele Farul, CFR, FCSB sau Craiova. 

El a știut să facă din Dugandzic un golgheter, vorbim despre un croat care nu făcea nici cât 2 cepe degerate în Superligă, el l-a transformat pe Albu și a mers pe o apărare super experimentată, trecută lejer de 100 de ani, cu Morais, Săpunaru și Grigore. Locul lui Mutu este deja în galeria Rapidului, nu la scandări de tipul demisia, demisia, când nu are un an.

Când ai antrenor și alții marionetă...

Mutu are pedigree de antrenor, Rapidul încă mai are nevoie de cel puțin 2 sezoane să redevină echipa care speria fotbalul românesc, ține de niște automatisme, de spirit, de presiunea titlului și a obiectivelor înalte. Nu știu cât va mai rămâne prin România, pentru că la cum se prezintă, la cum vorbește, Adi Mutu o ia pe urmele lui Mircea Lucescu, Boloni sau Răzvan Lucescu, se apropie cu pași repezi de porțile fotbalului european. 

Da, Feșnic n-are nicio scuză, e unul dintre cei mai slabi arbitri din fotbalul nostru, îi e frică să scoată cartonașe, îi e frică să fluiere, dar asta nu scuză cu nimic schimbările idioate ale patronului-antrenor. Nu-l poți scoate pe Compagno, care hărțuise apărarea Rapidului în prima repriză și-l bagi pe Omrani, care e jucat la întâmplare la FCSB. Cristea și Cordea au dormit și ei în repriza a doua, așa că e ușor să-l înjurăm arbitrajul. Nu a viciat rezultatul, un cartonaș roșu nu reprezintă viciere de rezultat, ci un gol anulat aiurea. 

Eu n-am simțit că FCSB a fost în stare să îl bată aseară pe Moldovan, deci, sfatul e simplu: Luați-vă antrenor ca Mutu, că s-a convins lumea și de Charalambous.