)
Articol de Narcis Drejan - Publicat vineri, 03 noiembrie 2023 21:53 / Actualizat sambata, 04 noiembrie 2023 11:10
Să nu dăm vina doar pe industria de pariuri sau pe rapacitatea unei firme sau alteia. Noi, ca public, ce facem pentru presă de când ne-am obișnuit să o luăm gratis?
În topurile anuale despre libertatea presei la nivel mondial, România stă binișor, locul 53, din 180 de state.
“România se mândrește cu un peisaj mediatic divers și pluralist, oferind un teren fertil pentru investigații puternice de interes public. Cu toate acestea, lipsa de transparență a finanțării mass-media, în special din fonduri publice, precum și dificultățile pieței subminează fiabilitatea informației și încrederea în mass-media”, se arată în concluzia topului mondial.
Unde suntem fără presa tipărită...
Că nu există educație pentru presa tipărită în România, da, sunt total de acord, că românul cumpără astăzi Gazeta doar pentru a-i cânta prohodul, la fel de corect.
Apropo, m-a cam scârbit să văd tot felul de oameni care au umplut feed-urile cu ultimul număr al Gazetei tipărite, genul de oameni care azi au cumpărat primul ziar după anul 2000. Vorbim despre oameni care n-au dat un share în viața lor la un text din Gazetă, ba chiar jurnaliști care-și însușeau texte din Gazetă și plagiau din Tolontan.
Vă jur, într-o cronică a unui ziar de sport, unul începuse cu un text din Tolontan, la un Ceahlăul cu Dinamo, cred. A trebuit să-l schimbăm la editare, că ne făceam de macao.
Dar ne-am obișnuit cu oamenii îndoliați pe moment, așa au făcut și când au murit Cristian Țopescu, Radu Cosașu, Nicolae Dobrin sau Ilie Balaci. Au scris 3 rânduri pe feed, apoi au uitat că oamenii ăștia au existat cu adevărat.
De la Dilema veche la sport
Fără presa tipărită suntem țara copy-paste-urilor, site-urile nu au personalitate în proporție de 80%, este foarte mult balast, pe când, în ziare nu ajungea orice non-știre despre ce a mai făcut impresara porno sau patronul antrenor. Aici a făcut diferența ediția tipărită a Gazetei Sporturilor, la fel și foarte multe ziare, care nu mai sunt.
Sau poate nu știați că principala revistă de cultură a României, Dilema veche, iese tot datorită unei susțineri 100% a unei case de pariuri.
Aici suntem, dar nu acceptăm, trăim într-un doliu de o zi, ne adunăm, iar mâine o luăm de la capăt. Că va fi la Gazetă sau în altă parte, cumva, presa trebuie să existe. Dar fără presa tipărită suntem o țară needucată și fără orizont! Și de ce? Doar pentru că vrem să fim cinstiți, să nu transformăm orice meci de fotbal într-o suspiciune a pariorului?
Și unde ajungem?
Spre deosebire de țări precum Turcia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Polonia, Ucraina, Albania sau Israel, România e mult peste în topul libertății presei, și mă gândesc că dispariția presei tipărite ar fi exact ca-n cartea japonezului Genki Kawamura, “Dacă pisicile ar dispărea”.
Într-un roman despre dragoste, viață, înstrăinăre, dispariție, autorul face un exercițiu imaginativ despre cum ar arăta viața fără cele mai importante lucruri care ne fac viața ceea ce este. Îmi cer scuze că voi formula astfel: sunt convins că fără presă tipărită, fără mirosul ziarului, fără negreală rămasă pe degete din tipografie, lumea ar fi și mai tristă, dar mai ales needucată.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
