Să vă spun cine a fost Balaci...

Când m-am dus prima dată la fotbal, la juniori, Aurică Beldeanu ne-a strâns în jurul său, pe stadionul Tineretului, apropo, deși sunt din Craiova, nici nu știu dacă mai există sau dacă mai joacă cineva acolo.

Aurică Beldeanu își aranja ochelarii pe nas, înainte de a spune ceva important, cred că o face și acum, chiar dacă discută la telefonul mobil, apoi punea mâinile la spate: „Mă băieți, dacă nu știți cine a fost Ilie Balaci și v-ați mai născut și-n Craiova, vă spun eu că n-aveți cum să ajungeți fotbaliști! Niciodată! Chit că aveți 7-8 sau 9 ani, sigur acasă vi s-a povestit despre Balaci!

A fost cel mai mare, așa cum noi, ăștia din Craiova Maxima, am fost la fel de mari, însă datorită lui Ilie! Ilie ne-a făcut să credem! Să vă spun cine a fost Ilie Balaci ar însemna ca eu să vă prezint ca la școală, dar să mă credeți că a fost cel mai mare...”

Ilie cel Mare

Chiar dacă într-o duminică religioasă Ilie a sprintat spre ceruri, n-aș vrea să mi-l amintesc ca pe un om care nu mai este. Despre Ilie Balaci vorbesc cu cei care l-au cunoscut, în special cu Aurică Țicleanu, apoi cu fotbalistul care l-a iubit enorm, Gică Craioveanu.

Grande Craioveanu vorbește despre Ilie Balaci cu lacrimi, cu dorul ăla oltenesc din vocea lui Tudor Gheorghe, se minunează de clipele când dribla la Severin, încât se despărțea Dunărea, de teamă să n-o dribleze Minunea Blondă. Credeți-mă, Craioveanu îl descrie pe Balaci ca pe o minune, asta în condițiile în care a jucat împotriva unora precum Ronaldinho, Messi, Ronaldo da Lima, Zidane, Xavi, Iniesta, Roberto Carlos, Ramos, Puyol sau Dani Alves.

Ultima dată când am vorbit, Craioveanu era pe malul Mediteranei, la Castellon, și vorbeam despre maximele lui Ilie Balaci, despre ultimele întâlniri, despre povești pe care unii le-ar crede basme oltenești, cum zicea regretatul Petre Deselnicu.

Imaginați-vă, închideți ochii, ascultați Marea Mediterană lovind malul spaniol de lângă Valencia, iar vocea lui Craioveanu, cu năduf, cu pasiune, încercând să descrie cum era Ilie pe teren, căutând gradul de comparație: “Auzi, Grande, dacă se năștea brazilian, era lângă ăștia mari de tot! Și am spus tot!”.

Țicleanu, la fel, filosofează, îl ridică în slăvi: “Ilie făcea orice voiai tu cu mingea, dacă îl puneai să dea cu aceeași minge în colțuri diferite, o tăia cu crampoanele și lovea cu stângul încât aveai rezultatul scontat! Și-i convingea pe toți că e gol valabil! El ne-a făcut să credem!”. 

Interviurile de la 8 la infinit

Vedeți voi, nu are rost să vă spun eu cât de mare a fost Ilie Balaci, așa de rău îmi pare că nu mai dăm de urma emisiunii pe care am realizat-o cu Dragoș Borchină, la radio, unde Ilie a stat 4 ore și 45 de minute. A vorbit fără pauză, iar Lorena, fata cea mare, și soția, Daniela, îl sunau nonstop, că nu spusese unde pleacă.

Acolo, Ilie Balaci a spus totul, despre blaturi, despre Craiova Maxima, despre echipa națională, plus Euro '84, când a înjurat, apoi l-a apărat pe Lucescu: “Știam că n-o să merg la Euro! Îmi spusese și Lucescu, nu m-a lăsat în hotel și nici n-au plecat fără ca eu să știu! S-au scris multe la șprițuri, dă-i în Doamne iartă-mă!”.

Și uite așa era Ilie, orice telefon, orice interviu, era de la 8 minute spre infinit, uitai de timp, de familie, de tot ce te înconjoară. Pentru că Balaci avea un magnet la oameni, un stil de povestitor moștenit din copilărie, de la Deselnicu și Duțu Cernăianu, mai ales că Tai-Pan-ul și Oblemenco îl luaseră sub aripa lor. Și Balaci a iubit Craiova!

Nu ne mai răspunde la telefon, dar când merg de Crăciun la bunicii mei, la cimitir, mă opresc lângă cel al lui Ilie Balaci. Tot timpul dau acolo ba de Florin Cioroianu, ba de un coleg de la Craiova, așa că stau până nu mai e nimeni și vorbesc cu el, mă descarc și-mi imaginez tot ce mi-ar spune. Atât de mare a fost Ilie Balaci...