Articol de Oana Duşmănescu - Publicat duminica, 16 iunie 2024 13:57 / Actualizat duminica, 16 iunie 2024 15:45
Nu e prima oară când m-am întrebat (pe mine, dar și pe alții) ce făceam când aveam 16 ani și unsprezece luni. Lamine Yamal intra pe teren pentru echipa națională de seniori a Spaniei și-și dovedea curajul în fața unei Croații, într-adevăr, zburătăcite, dar tot cu un orgoliu și o reputație de apărat.
Habar nu am cum se vedea lumea prin ochii unui puști de liceu care pune o pasă decisivă într-un meci de la Euro. În prelungirile primei reprize, Carvajal a înscris din careul mic, deviind centrarea trimisă din dreapta de Lamine Yamal, pentru 3-0.
Dar îmi place să cred că întâmplarea a avut prea puțin de-a face cu clarviziunea lui Yamal și, deși, au existat și momente în care copilul a rămas copil și a tremurat de nesiguranță, tupeul tineresc și conștiința talentului au primat.
Lasă-ne un comentariu după ce citești acest articol.
Fii parte din comunitatea noastră ca să poți posta comentarii și să accesezi multe alte beneficii.
Intră în cont ca să poți comenta Continuă fără cont
Și că tot ele vor rămâne pe viitor pe pagina pe care o va scrie în cartea fotbalului. Multor copii le-ar prinde bine să le sufle cineva în pânze, după exemplul selecționerului iberic Luis de la Fuente, care, mai mult ca sigur, a știut care sunt riscurile și beneficiile.
De la Fuente a aruncat în teren un copil, în fața lui Modric (pe care îl despart 22 de ani de viață și experiență de puștiul Barcelonei) și a altora ca el, cunoscând ce pot face consecințele unui eșec la o vârstă atât de fragedă.
Debutul înainte de vreme te poate distruge pentru totdeauna, dacă lucrurile nu merg pe traiectoria luminoasă.
Încrederea selecționerului în maturitatea fotbalistică a lui Yamal, în capacitatea lui de adaptare și de înțelegere a mizei, în latura responsabilă și lucidă a acestuia este o mână jucată într-un meci de poker la cel mai înalt nivel: modelarea unui viitor de succes sau căderea în uitare, înainte ca Yamal să învețe chiar să meargă pe picioarele lui printre marii jucători ai lumii și printre șansele pe care le va primi.
Am văzut aseară, în partida Spania-Croația, o axă a echilibrului și a încrederii reciproce între un selecționer stăpân de sine, un jucător căruia nu i-au dârdâit genunchii și o echipă întreagă care a integrat și a folosit abilitățile tuturor - de la cel mai mare la cel mai mic.
De aceea, de-acum înainte, când ne uităm spre Anglia, Franța sau Germania când ne gândim la câștigătoarea Campionatului European 2024, ar fi bine să nu lăsăm deoparte Spania.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
