Calul de bătaie

Logic că, Oțelul aflându-se pe locul 2, la 4 puncte de liderul U Cluj, care a capotat în Copou, dar și cu un meci mai puțin, Dorinel Munteanu are motive să fie mulțumit. Atât că, în pofida ascensiunii echipei pe care o pregătește, el a devenit calul de bătaie al unora, nu puțini fiind aceia care-i reproșează una, alta ori amândouă!

Ba că l-a înșfăcat de guler pe David Maftei, ba că a declarat că n-a avut niciun prieten în Generația de Aur, ci numai coechipieri etc. Sub o formă sau alta, e arătat cu degetul, dacă nu chiar pus la colț. Ca și când antrenorii mai tineri ar trebui să nu se comporte ca Munteanu, nu cumva să ajungă, asemenea lui, un exemplu rău! Ideal de pus pe panou la, o lume de uitat, rubrica Așa, nu!

Sigur că sunt de neînțeles ieșirile nervoase în genul celei avute față de Maftei din partida cu Dinamo, chiar dacă însuși fotbalistul ce-ar fi trebuit să se simtă (în opinia pudibonzilor) rănit sufletește, lezat, a sărit să-i ia apărarea „Neamțului" cum că „Așa ne ține în priză!". În regulă, deși, dacă-mi îngăduiți un joc de cuvinte, nu-i deloc în regulă.

Plecând de aici, aș insista pe lângă cei care-i tot caută noduri în papură lui Dorinel să nu-l mai judece pe acesta, „tricolorul" cu cele mai multe selecții all- time, 134, în funcție de ce declară. Să-l judece după ce face. În stilul lui, nespectaculos, dar serios, muncitoresc.

Între altele, să-l asculte pe președintele Oțelului, Cristi Munteanu, povestind cât își prețuiește "Neamțul" jucătorii și cum luptă, ca un leu, pentru interesele lor. Atunci n-ar mai trage în Dorinel din orice poziție și nu întotdeauna justificat. Mai degrabă s-ar recunoaște plăcut impresionați de atitudinea lui.

În sfârșit, apropo de impresionat, l-aș include aici și pe portarul Rapidului, Benjamin Siegrist, desemnat MVP-ul egalului de sâmbătă cu Oțelul. Ei bine, când întreaga suflare giuleșteană era supărată din pricina rezultatului, căci de la Șucu la Șumudică așteptaseră cu înfrigurare primul succes de pe teren propriu, Siegrist le-a oferit o adevărată lecție.

În ciuda semieșecului și a dezamăgirii fanilor, abia stăpânită, goalkeeperul elvețian și-a lăudat colegii din apărare pentru că n-au primit gol și, în ansamblu, a privit numai jumătatea plină a paharului. Partea goală a ignorat-o.

A reținut exclusiv aspectele pozitive, remarcând că „Am fost nevoiți să luptăm ca echipă și sunt mândru de băieți. Atmosfera a fost incredibilă... Ne doream cele 3 puncte, dar asta este realitatea. Vom analiza evoluția și vom încerca să fim mai buni". Părerea mea, probabil nu numai a mea, e că n-ar strica să luăm aminte.