Ne vom vindeca vreodată?!

Rangers News a scris despre „prestația groazavă a românului" și despre „o evoluție superbă", The National Scot s-a referit la „o execuție magnifică", The Scotsman a elogiat „tehnica splendidă din faza marcării golului 1" și așa mai departe.

Toți, inclusiv comentatorii TV recrutați din rândul foștilor mari internaționali britanici, l-au considerat pe Ianis printre cei mai buni de pe teren. Mulți l-au desemnat chiar MVP-ul partidei, notându-l cu 8 și 9.

Au sugerat și că victoria de joi seara i-a salvat scaunul antrenorului Philippe Clement, cel care-l exilase pe "tricolor" la echipa de rezerve. Probabil că, sigur cunoașteți povestea, din rațiuni economice. Spre a nu i se acorda (cum stipula contractul) o mărire de salariu lui Ianis.

Pe de altă parte însă, în loc să-l apere și să-l ceară în lot, tehnicianul belgian s-a grăbit să-l declare persona non grata. Alergând să-și îmbrățișeze antrenorul după gol, Hagi a demonstrat că nu-i poartă pică acestuia. Că a suferit, dar a uitat.

Oricât de solidari am fi cu Ianis, ca români, nu-i cazul să exagerăm. Discutăm totuși despre un singur meci, fie el și cel mai important din întreg campionatul scoțian. Ba și despre unul disputat în condițiile în care, deși învinsă categoric, Celtic continuă să aibă 11 puncte avans în clasament, apreciindu-se că-și va păstra ușor titlul, al 54-lea din istorie.

De aceste elemente, ca și de altele, trebuie să ținem cont și să judecăm lucrurile în funcție de ele. Să nu sărim calul, să nu abuzăm de superlative. Altfel spus, să-l mai vedem pe Ianis evoluând și să așteptăm ca el să confirme forma și calitățile din întâlnirea câștigată în 2 ianuarie 2025, pe parcursul căreia chiar a strălucit.

Până atunci însă n-ar strica să subliniem, nu fără satisfacție, că fiul lui Gică Hagi pare integrat în fotbalul fizic din Scottish Premiership. Unde se joacă atât de încrâncenat încât ai impresia că fiecare meci e decisiv, dacă nu cumva chiar ultimul! Cu intrări "la sânge", care pe continent, poate și în Anglia, s-ar sancționa cu cartonașe roșii, ori măcar galbene, dar care la Glasgow, la Dundee sau la Aberdeen nu-s socotite faulturi și arbitrii lasă jocul să continue spre bucuria tribunelor de regulă arhipline.

O asemenea fază s-a petrecut și joi, când fundașul lui Celtic, Johnston, l-a lovit pe Ianis, în săritură, cu cotul în gât. „L-a curentat", pur și simplu, iar acesta, năucit, a avut nevoie de ajutor medical.

La noi, ca și în Italia, Franța ori Germania, arbitrul ar fi scos cel puțin cartonașul galben. Nu și în Scoția, unde se joacă uneori cu cuțitul între dinți, în stilul "minge lungă, degajare și fuga după ea"! Ei bine, Ianis s-a adaptat și, deși nu-i foarte robust, rezistă bărbătește într-un fotbal care pe care! Uneori la rupere, poate prea des!

Ei bine, surprinzător, nici prestația deosebită din acest Old Firm, pe care l-a luminat, nu i-a mulțumit pe unii fani români, care nu s-au sfiit, inclusiv pe GSP.ro, să-l ironizeze pe Ianis Hagi, să-l critice! Cum că, pasămite, a înscris din întâmplare, că a dispărut de pe teren în repriza secundă, că a centrat prioritar la adversari, că una, că alta, câte observații, tot atâtea bile negre! Numai răutăți.

Trebuie că avea dreptate regretatul profesor Traian Tomescu, vi-l mai amintiți de la Procesul Etapei?, când afirma că „Noi, românii, în materie de luat la mișto suntem campioni mondiali!", dar speram că ne-am mai schimbat.

Că la fel cum polonezii îi ridică statuie lui Lewandowski, iar ungurii, că să mă rezum la un singur alt exemplu, îl copleșesc cu superlative pe Szoboszlai, am învățat și noi să ne prețuim valorile, să le cultivăm și apărăm. Da' de unde! Constat că nu-i așa, din păcate, de aceea mă și întreb, scuzându-mă, când ne vom vindeca?! O vom face oare vreodată?!