)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat joi, 02 iunie 2022 14:19 / Actualizat joi, 02 iunie 2022 15:17
Înaintea acestui iunie infernal, în decursul căruia România va susține 4 meciuri în Liga Națiunilor (idee proastă a UEFA!), Edi Iordănescu a dat milităria jos din pod. Nu s-a sfiit să avertizeze: „Am reinstaurat dictatura, căci cu libertatea n-a mers!”. Judecând după ultimele rezultate ale naționalei, chiar că n-a mers.
În consecință, nici musca n-a mai intrat în cantonamentul de la Mogoșoaia, unde i s-a interzis accesul până și frizerului care-i tundea pe „tricolori”! Când și Figaro e oprit la poartă, nu-i de glumă. Îi mai rămânea selecționerului să le ia jucătorilor celularele în stilul practicat cândva de Halagian!
Evident că, strângând șurubul, Edi a apelat la metodele tatălui său, Generalul, aplicate ulterior și de Pițurcă, mai severe decât cele folosite de ultimii selecționeri. De la Daum încoace, cam de când naționala a luat-o la vale, atmosfera de la Mogoșoaia a fost una relaxată, nerestrictivă. De pace și prietenie, antrenorii tratându-și adesea elevii ca pe egalii lor.
Lasă-ne un comentariu după ce citești acest articol.
Fii parte din comunitatea noastră ca să poți posta comentarii și să accesezi multe alte beneficii.
Intră în cont ca să poți comenta Continuă fără contNu știu în ce măsură e bine sau e rău că, spre deosebire de Contra și de Rădoi, Iordănescu jr. a decis să schimbe foaia. Vom vedea. Oricum, cum n-a ținut cu vorba bună, merită încercat și cu una mai răstită. Încercarea moarte n-are, nu așa se zice?
Din păcate, Edi nu dispune și de jucătorii pe care i-a avut la dispoziție tatăl său, „tricolorii” de azi ridicându-se rar, ori chiar deloc, la nivelul predecesorilor lor. Nicio comparație cu membrii așa-numitei Generații de Aur, care a scris istorie la World Cup 1994, nu-i avantajează pe actualii selecționabili. Asta din pricină că fotbalul nostru nu mai reușește să producă valoare.
Detaliind, n-am prea înțeles de ce Edi i-a sărit din schemă pe Bicfalvi și, mai ales, pe Deac. Posibilul argument că din motive de vârstă, 34 și, respectiv, 36 de ani, n-ar trebui să reziste, întrucât la națională se convoacă după formă, nu după numărul anilor. La fel de adevărat e însă că nici nu era obligatoriu ca eu și alții ca mine să înțelegem toate opțiunile selecționerului.
Surprinzător, acesta a chemat fotbaliști care au jucat puțin la cluburi (Fl. Niță, Mihăilă, Alibec), care au retrogradat (R. Marin) ori au ratat promovarea (M. Marin, Pușcaș), care n-au atins pe final de sezon obiectivele propuse (grupul FCSB, Sorescu, Mitriță, H. Moldovan) ș.a. E de imaginat că ei nu stau prea bine cu moralul. Că, sosiți din străinătate pe cai mici, sunt mai degrabă nemulțumiți. Frustrați.
Nu-l putem acuza pe Iordănescu jr. că n-a convocat jucători mai răsăriți. Unde să-i fi găsit?! Dar putem spera, asta, da!, că toate nerealizările amintite îi vor ambiționa pe „tricolori” și vom vedea o națională decisă și dârză. Ce se va implica fără menajamente.
Deși logic era ca afirmația sa să aibă și o nuanță autocritică, Rădoi avea dreptate când declara că România nu pleacă favorită certă, nici pe hârtie, nici pe gazon, într-o grupă de Liga Națiunilor cu adversari totuși modești. De mâna a doua spre a treia. Just, evaluare corectă.
Pe de altă parte, lupta se anunță deschisă și există șanse reale ca băieții noștri să facă o figură frumoasă, chiar să termine pe locul 1. Dacă nu-i mai batem nici pe muntenegreni ori pe finlandezi, atunci pe cine?! Haideți să avem încredere, succes, baftă!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
