Tătuca

Era în seara zilei de 16 noiembrie 2016, pe la 8, când inima lui s-a oprit. Infarct. În casa sa din Voluntari, sătmărean mutat lângă București, privea la televizor și nimic nu anunța tragedia. Nimeni nu-și imagina că omul acela cât un munte, parcă dăltuit în piatră, va dispărea la numai 44 de ani! Destinul e uneori crud, nemilos. Cu adevărat de neînțeles.

Didi a lăsat moștenire soției și celor doi copii, Ștefania și Răzvan, un nume de care aceștia trebuie să se simtă foarte mândri. Pentru că, pe lângă un bărbat cu suflet mare, Didi a fost unul dintre cei mai apreciați fundași centrali din istoria fotbalului nostru. 

Recomandat de 5 titluri de campion cucerite cu Steaua și de 54 de selecții în națională. Un personaj unic, inconfundabil, căruia nu degeaba i s-a spus încă de timpuriu Tătuca. Pentru că maturitatea și luciditatea lui au luat-o mult înaintea vârstei. Modul de a se comporta.

Prodan s-a numărat printre componenții de bază ai așa-zisei Generații de Aur, coechipier și prieten cu Hagi, cu Gică Popescu, cu Dorinel Munteanu, cu Dan Petrescu, cu ceilalți. Poate că sintagma nu-i cea mai fericită, au și contestatarii ei dreptatea lor, din moment ce generația respectivă n-a câștigat niciun aur. E normal să ascultăm și părerile adverse.

Pe de altă parte însă, ea continuă să fie cea mai performantă generație din toate timpurile, de vreme ce clasarea ei pe locul 5 la Mondialele din America e una fără egal all-time. Legat de asta, nu trebuie uitat amănuntul că, la 22 de ani și 3 luni, Didi Prodan a fost integralist la World Cup 1994, a jucat toate minutele, dar și, atenție!, cel mai tânăr titular aliniat de vreuna dintre cele 24 de participante.

De notat și că până să sufere o accidentare ce-i va afecta întreaga carieră și-l va sili să se retragă prematur, Tătuca a bifat 34 de partide și a înscris 4 goluri pentru Atletico Madrid. Unde l-a avut coleg, printre alții, și pe Diego Simeone, celebrul antrenor de mai târziu. Dacă vi se pare puțin, închipuiți-vă că vreun român ar îmbrăca azi tricoul lui Atleti, nu-i așa că v-ați schimba opinia?

Inclusiv pe teren, Prodan era un tip vesel, glumeț. Știa să facă atmosferă și să fie plăcut. Drept pentru care mărturisesc că în cele peste 5 decenii de când trăiesc în fotbal ori aproape de el, n-am auzit pe nimeni vorbindu-l de rău pe Didi, bârfindu-l, chiar pe nimeni! El însuși recunoștea că "Am plâns în viață de 56 de ori. De 54 când mi s-a cântat imnul cu naționala și când mi-au murit părinții".

Una dintre multele povești rămase după el, unele intrate în folclor și în legendă, e aceea din ajunul meciului cu Columbia din Statele Unite. Iordănescu sr. i-a înmânat fiecărui "tricolor" o fișă cu plusurile și minusurile adversarului direct, iar Didi a observat că la Asprilla rubrica defecte e goală! Acesta fiind vârful de atac al Parmei, în epocă fruntașă în Serie A, câștigătoarea Cupei UEFA, a Cupei Cupelor și a Supercupei Europei.

"Nea Puiule, Asprilla ăsta chiar n-are niciun cusur, de unde să-l apuc?!", s-a mirat Didi. Auzind răspunsul "E cam târșelos, nu se bagă în clinciuri", Didi a căpătat curaj și a gândit cu voce tare: "E în regulă, nea Puiule, am eu grijă de el! O să vină o dată, dar nu și a doua oară, îl rezolv eu!". Și nu s-a lăudat. Asprilla n-a mișcat în front, iar România a bătut-o pe favorita Columbia, considerată de Pele principala candidată la titlul suprem, fără drept de apel, cu 3-1.

Astăzi, la 7 ani de la cumplita lui dispariție, îi suntem datori lui Daniel Claudiu Prodan cu încă o reverență și o lacrimă. Dedicate omului și fotbalistului, Dumnezeu să-l ierte!