)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat duminica, 20 martie 2022 15:47 / Actualizat duminica, 20 martie 2022 15:49
Cine nu-l știe pe Arsene Wenger, managerul francez care a lucrat 22 de ani la Arsenal și primul non-britanic până la Mourinho și Guardiola cu 3 titluri de campion al Angliei? Tehnician arhicunoscut, el conduce din 2019 Direcția de Dezvoltare Globală din cadrul FIFA, calitate în care are ca obiect al muncii viitorul fotbalului.
Printre propunerile lansate în ultimii ani de Wenger și colaboratorii săii s-au numărat reducerea reprizelor la 30 de minute, executarea autului cu piciorul, efectuarea de schimbări nelimitate de jucători, eliminarea pentru 5 minute a celui sancționat cu cartonaș galben etc. Dar și organizarea CM din 2 în 2 ani. Deși FIFA a testat unele dintre aceste „inovații”, nu și-a însușit niciuna. A rămas să mai fie analizate. Studiate. Încercate.
Povestea cu Mondialele la fiecare 2 ani în loc de 4, cum se practică din 1930 încoace, a provocat o uriașă polemică, încă nestinsă. UEFA s-a împotrivit cu fermitate, iar FIFPro, sindicatul internațional al fotbaliștilor profesioniști, s-a aliat cu forul de la Nyon.
Principalul argument al opozanților l-a constituit acela că ținerea mai des a CM ar bulversa programul competițiilor naționale. Dar și că, supunându-i pe jucători unor eforturi sporite, ar face din ei „sclavi pe plantație”. Că le-ar scurta nemilos vacanțele, că i-ar îndepărta de familii, că i-ar expune riscului accidentărilor șamd. În consecință, cu toate insistențele FIFA, care n-a renunțat la idee, aceasta pare născută moartă.
Mai nou, invocând nevoia de îmbunătățire a raporturilor dintre arbitri și fotbaliști, Wenger et Comp au propus dotarea celor dintâi cu microfoane, pe lângă sistemul de comunicare ce-i leagă pe membrii unei aceleiași brigăzi.
Astfel, motivându-și cu voce tare deciziile importante, cavalerii fluierului ar fi auziți și, logic, mai ușor înțeleși de către jucători. Ceea ce, susține FIFA, va limita momentele tensionate ori chiar le-ar exclude. Ar fi calea ideală de a-i apropia pe arbitri de fotbaliști și invers. „Cea mai bună soluție de a vindeca lipsa de respect”, citat din Wenger.
Poate fi, nu spun nu, un mod de a mai liniști spiritele. Pe de altă parte însă, folosirea microfoanelor ar afecta serios cursivitatea partidelor. În genul celor din fotbalul american, dat de exemplu în cazul de față, sport în care un singur arbitru din 7 spune la microfon cine, ce și în ce loc a greșit. Iar „referee” e auzit din teren și, totodată, din tribune.
Numai că, prin comparație cu soccer-ul, fotbalul american înseamnă altă mâncare de pește. Diferit ca structură, el e foarte fragmentat, numai și pentru că, în cazul unor „mingi moarte”, permite oprirea ceasului.
Bref, dacă arbitrii din Liga 1 ar sta să le tot explice jucătorilor de ce-au fluierat una ori alta, meciurile ar risca să devină, ori chiar ar deveni, adevărate ședințe!
Ca atare, cerându-mi scuze, găsesc propunerea anunțată la Zurich o aiureală. Un mod de a vorbi discuții. O pierdere de timp. Evident că Wenger și oamenii lui doresc să-și justifice lefurile, probabil consistente, dar nu schimbând de dragul de a schimba. Complicând lucrurile, nu simplificându-le.
În fond, fotbalul e cel mai popular sport de pe planetă tocmai pentru că place oamenilor că e cum e. Și-atunci, de ce tot vor unii să umble la el, la regulile lui?! Zău așa, n-ar trebui lăsat în pace, asta și pentru că în majoritatea cazurilor mai binele ajunge să fie dușmanul binelui, ce părere aveți?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
