Exagerări și puncte de vedere

Se pare, se pare că a ajuns și la urechile lui Edi Iordănescu observația de bază a lui Marcel Răducanu: „Problema nu e selecționerul naționalei, ci jucătorii. Nu au valoare internațională”.

În prima lui conferință de presă după reconfirmarea pe post, Iordănescu a făcut publică una din cele 5 probleme ale naționalei (celelalte 4 fiind secrete, după cum ne-a asigurat Marius Mărgărit...): „Jucătorii români nu joacă la cluburi importante din competițiile europene”.

Un adjectiv rar folosit de antrenorii naționalei

Le cerea să se impună acolo, cât și în grupa noastră, pe care o socotea echilibrată, oricum preferabilă altora care "ar fi arătat groaznic pentru noi". Groaznic? 

E un adjectiv rar folosit de antrenorii naționalei. Și nu se poate spune că n-ar fi existat momente groaznice în viața echipei și a prestațiilor ei. M-am ferit și ne-am ferit de "groaznic", oare ca să nu cădem în exagerațiuni?

Cu o zi înainte de conferința lui Iordănescu îl citisem în Gazetă pe Zvonko Milojkovici discutând pasionant cu Remus Răureanu. El nu se ferea să ne-o spună: „Sunteți vai de capul vostru și vă credeți foarte buni la fotbal. Și nu aveți un selecționer bun!”. Să zicem că e un punct de vedere și acesta.

Numai că eu țin foarte mult la fotbalul sârb, ca și la toate naționalele care au apărut după dispariția Iugoslaviei. De aceea, pentru mine problema din această grupă, preferabilă altora "mai groaznice", este Kosovo, nu Elveția, nu Israelul.

Rrahmani la Napoli, românii la Parma și la Pisa

Cu Kosovo nu știm încă despre ce e vorba, în cultura mea fotbalistică au intrat recent Ballkani și Rrahmani la Napoli. Nu avem români la Napoli, ci la Parma, la Pisa. 

Sârbii sunt ca acasă prin Serie A, elvețienii sunt plini de albanezi, ca și Kosovo, iar agentul sârb ne deconspiră de pe acum o alianță antiromânească între albanezii din Elveția și cei din Pristina.

E mai mult decât un pdv. Toți au învățat fotbal în fosta Iugoslavie, chiar dacă Jovici nu a mai prins Realul și joacă în schimb la Fiorentina...

Poate că Edi le cere prea mult

Sunt tentat să țin pariul cu Dan Udrea: ne clasăm sub Kosovo, așa cum nu am putut trece de Muntenegru. Nu vreau să exagerez, am trăit miercuri noaptea 3-3-ul dintre Barca și Inter și m-am împăcat cu fotbalul major.

A fost un meci cum nu ne-a mai dat demult Liga Campionilor, cu o Barca conducând cu 1-0 la pauză, apoi condusă cu 2-1 de un Inter splendid pe contraatac, silindu-i pe Xavi să renunțe la tiki-taka din bătrâni și pe Lewa să dea două goluri, să construiască și să se țină de un Dembele mai inspirat ca niciodată.

Barca a jucat la nemurire, a făcut 3-3 și se poate spune că a salvat-o tot Ter Stegen, în minutul 90 și ceva, când a parat cu piciorul un 3-4 la fel de uluitor cât eliminarea Barcei din Cupă. O scriu liniștit: nu văd azi fotbalist român jucând la tensiunea asta! Poate că Edi le cere prea mult să se și impună acolo.

Totuși, în aceste zile când în fiecare minut apare o veste proastă despre Europa noastră, ar trebui să mulțumim fotbalului că ne mai dă câteva clipe de satisfacție, chiar dacă Inzaghi a văzut „roșu” în minutul 90+7. Asta să fie scandalos și discutabil în Europa de azi!