Imobilul Dan Petrescu

Fără "a fi de groază", Lazio a învins lejer Clujul cu un 1-0 grandoman, care nu exprimă inegalitatea fotbalistică dintre cele două echipe. A fost un 1-0 fals.

Campioana României, minute întregi în 11 contra 10 romani, nu a pus probleme învingătorilor, care nici ei nu s-ar putea spune că și-au bătut mult capul. Golul lui Immobile - o capodoperă de voleu și-o mare ispită de calambur fără 2 m - a fost suficient pentru a impune o tăcere mohorâtă. Dan Petrescu nu a fost inconștient când ne propunea o minune. El e imobil în a cere minuni.

Imobil ca de obicei, a repetat monoton că el nu caută în fotbal un spectacol. El devenea astfel un plicticos și monoton spectator al unui fotbal fără spectacol, ceea ce e un nonsens. Nu o să fiu niciodată caraghiosul care să-i explice lui Dan Petrescu în ce eroare se află.

Tot ce s-a întâmplat chiar în săptămâna aceasta îl contrazice și-mi permite să mă delectez. Încep - sper că nu-l enervez pe Dan! - chiar cu o fază din meciul de la Roma: cursa kosovarului Krasniqi - la 0-0 în repriza întâi -, o cursă în care driblează irezistibil și păstrează mingea, provocând eliminarea lui Patric (și un arbitru englez prompt în "roșu", ce încântare!). Bine, libera a fost peste poartă, dar nu prea mai avem asemenea curse-spectacol.

Ba, pardon, avem: cu o zi înainte, la Borussia Dortmund - Chelsea, am trăit o cursă din altă vreme. Cursă-spectacol din alt secol, cu un Adeyemi (cică mama-i româncă) de la Dortmund recepționând în terenul propriu o degajare la un atac al lui Chelsea și pornind în sprint, trecând de centru, mai nimeni nu-l atacă, doar argentinianul mondial Hernandez, care-l scapă, și băiatul intră impetuos în careu și nu ratează! Marchează pe lângă Kepa! Golul nopții.

Repet: din altă lume, din spectacole clasice cu extreme care nu ratau. Încă una: De Bruyne marchează cu Arsenal pe o gafă a apărării, din 17-18 metri, cu o acuratețe impecabilă și e decisiv în pasa către Haaland pentru 3-1. Paranteză: nu am observat vreo mare colaborare între De Bruyne și Haaland, de altfel abulic și în derbyul cu Arsenal, care ca și CFR-ul e la al doilea eșec în campionat. Ca și CFR-ul, naște întrebarea: ia titlul?

Extravagantă întrebare: ce-l poate lega pe Dan Petrescu de Arteta? Cum ce? Titlul! Păi, vin și City, și United, de parcă ar fi FCSB-ul local. Lui Dan trebuie să-i fie frică de Farul și FCSB precum Arsenalului de evoluția unui United fără Cristiano, dar cu un Rashford marcând încontinuu.

Ce mi s-a năzărit? Îmi face plăcere - ca o expresie a stimei - când îl văd pe Dan îngrijorat ca un Arteta. Exagerez? De ce, mă rog? Totuși nu-l văd renunțând la ideea lui imobilă a antispectacolului. Nu-l văd căzând pe spate la șarjele lui Rashford. Imobil cum e, bine că-i place și lui kosovarul Krasniqi. 

Nota redacției: În ediția tipărită a Gazetei de azi, editorialul a apărut fără titlu, din cauza unei regretabile erori tehnice