Rashford, Alibec, Hagi...

Nu mai îndrăznesc să scriu de câți ani sunt fan United, încerc să fiu concis și să scriu că luni seară m-a uimit ritmul cu care a început derby-ul cu Liverpool. Venind după un 0-4 catastrofal, marcând din primele minute, enervându-l pe Milner împotriva lui Van Dijk pentru cum îl scăpase pe Sancho, United era de nerecunoscut, dominând categoric un Liverpool bulversat și ajungând la un 2-0 pe o cursă superbă a lui Rashford, exact când deplângeam absența sa în joc... Rashford a găsit un culoar al său cu un șut de peste 20m cu care se părea că derby-ul s-a lămurit. Aș!

Liverpool a dominat impertinent, a marcat pentru 1-2 prin Salah(orul) lui, United apărându-se furibund; bătrân fan al lui United, sunt de părerea finală a lui Klopp: un egal ar fi fost mai acceptabil, nimeni nu l-ar fi socotit o mare surpriză și ar fi făcut ridicolă opinia lui Neville dinainte de meci: „Între Liverpool și United e spațiul unei galaxii".

N-a fost nicio galaxie diferență, englezii sunt nostimi când importă termeni străini de fotbalul lor. Premier League nu cunoaște asemenea noțiuni extravagante, PL este ea însăși o galaxie. Dovadă, și derby-ul United-Liverpool a fost, strict fotbalistic vorbind, peste City-Newcastle, „o remiză superbă", cum au categorisit-o corect Radu Naum și invitații săi.

Poate că nu sunt perfect obiectiv, eu ținând prea mult la De Bruyne al lui City. Eu l-aș vrea Balon de Aur în competiția lui cu Benzema și Lewandowski, deși știu că va fi preferat Benzema. Nu sunt împotrivă. Însă niciunul dintre ei nu are pasa în adâncime a belgianului - revăd ca prin vis pasa lui către Bernardo Silva în meciul cu Newcastle. 

I-am spus odată lui Boloni că De Bruyne e fotbalistul meu preferat; Boloni mi-a dat un răspuns de neuitat: „Vorbește foarte bine franceza". Era un omagiu adus comunicării în fotbal. Nu-mi permit a-l bagateliza. Cum nu uit că și lui Stelea îi place De Bruyne și obișnuiesc să simpatizez cu cei cu care sunt de acord. Nu văd în asta un păcat.

De aceea mi-a rămas ideea lui - rezerva sa categorică la apariția lui Ronaldo ca rezervă la United - Liverpool. A fost meciul interior al derbyului. Ronaldo, în civil, în tribună, filmat îndelung în tăcerile lui, încercând să fie impenetrabil, să nu dea semn de ce simte și gândește, a fost un spectacol care a durat vreo 86 de minute, când antrenorul l-a introdus pe teren și CR7 s-a conformat, ba chiar a avut timp pentru o „chiflă" și în final s-a îmbrățișat cu băieții! Nu am înțeles nimic și nici el n-a ținut să înțelegem ce vrea... Pleacă sau nu de la noi?

E cert că acest 2-1 nu-i aparținea și nu era dispus să-l comenteze. În schimb, pixul meu nu vrea să încheie fără a-l fixa în această seară de luni, omagiind șutul lui Denis Alibec pe măsura performanței lui Rashford. Bravo, Denis! Bravo, Hagi! Nu văd de ce m-aș cenzura. Fotbalul mai are și zile bune.