Marele Necunoscut

Da, ştim că e fan de filosofi vechi, că ia micul dejun dormind (cum o fi?), ştim despre părinţi, despre relaţia aproape confuciană dintre el şi antrenor, despre cum a făcut istorie dintr-o bălăceală. Chiar şi despre prietena lui am aflat – era chiar culmea ca tocmai despre ea să nu fi aflat!

Nu știm

Dar despre adâncurile lui nu avem habar. Despre cum, unde, când totul a prins acest contur care hipnotizează, nu ştim dacă din când în când cade în disperare, ca orice om, dacă se îndoieşte. Nu ştim cum se ridică. Nu ştim cum fabrică succesul în fibrele lui cele mai intime, nu ştim cum e să te trezeşti David Popovici în dimineaţa de după ziua în care ai întors planeta cu fundul în sus şi ai lăsat o ţară cu o falcă atârnând. Nu ştim.

Captain Crawl

Şi de ce ar trebui să ştim? Pentru că suntem în faţa unui alchimist care a transformat joaca în aur. Acest "băiat care înoată repede" a luat-o la sănătoasa înaintea timpului său. Pare că vine din viitor, de unde a furat secrete care îi vor face într-o zi pe toţi muritorii să zboare. Sau să înoate precum peştii oceanelor.

Deşi murim de bucurie când atinge capătul bazinului, ne uităm ca la un erou de filme Marvel, neputând crede că e adevărat. A, dacă era american, neamţ, chinez, danez, sloven ni se părea normal. Dar e de aici, din ţara lui "Mai încercaţi mâine". Nu poate fi real. Noroc că un copil i-a pipăit bicepşii la ieşirea din bazinul Europenelor de la Otopeni. Da, domnule, există! Dar cine e?

Imaginaţi-vă

Imaginaţi-vă că într-o zi vă treziţi cu o autostradă peste Carpaţi (că zici că trebuie s-o facem peste Himalaya, aşa de greu ne iese), că la ghişee funcţionarii nu mai ştiu cum să vă ajute, că la poliţie când apelaţi vi se rezolvă repede cazul, că familiile politicienilor nu mai fac afaceri cu statul (ştiu, aici am ridicat ştacheta sus de tot), că oricine e în serviciul public îşi face treaba fără să perceapă o şpagă sau o medalie.

SF, nu? Ei, de aceea trebuie să înţelegem cum de poate exista Popovici. Asta e ţara în care pentru a ajunge la o premiere de 200.000 de euro trebuie să înoţi de obicei într-un bazin cu crocodili. "Atât s-a putut". Normal. Dar ăştia, David cu "Domnul Adi", cu doamna mama lui şi cu domnul tatăl şi toţi cei din mica lor lume, cum pot? Care e "chestia" lor? O fi pe bune?

Statul paralel

Nu ştim. Dar iată ce ştim. Ştiiiim căăăăă ... atenţie mare, mare! ... David Popovici e statul paralel! Iată dezlegat misterul în jurul căruia au curs atâta salivă prin studiouri şi atâta cerneală prin ziare. Asta e, fraţilor. Republica Popovici. Cea care a crescut în legea ei pentru a face performanţă. Ăştia ai lui David s-au întâlnit ei cumva, s-au recunoscut prin mulţime ca extratereştrii probabil - au ei un semn al lor, îşi fac cu ochiul, ăla din frunte -, după care s-au pus pe treabă.

Ce-or fi făcând, cum or fi lucrând, cu ce metode, şi-or fi injectând praf de stele, naiba ştie! Dar ştim că aşa ceva n-am mai văzut. Popovici e din ordinea lui Phelps, Thorpe, Popov şi, lărgind cercul, Bubka sau Bolt. E din altă dimensiune. Nu ştim de unde să-l apucăm. Oscilăm între vrajă şi spaimă. E ca o hologramă. E aici şi nu e aici.

Ţările şi ţărişoara

Am auzit o întrebare care părea prostească: ce trebuie să învăţăm noi de la Popovici? Ha, ha, păi, ce putem să învăţăm?! Să fim excepţionali? Să avem 2,05 metri anvergura braţelor? Să avem părinţii pe care îi are el? Să dea peste noi îndrumătorul potrivit la momentul potrivit?... Dar după o vreme mi-am zis: stai, că se poate. Putem învăţa ceva de la David. Putem învăţa că ne-am născut în ţara greşită. Şi că ori o schimbăm, ori facem alta mai bună. David şi ai lui şi-au făcut. Înotul, cu totul, începe să-şi facă. 

Cătălin Chirilă, canotajul care mereu salvează turma, insula tenisului de masă, Halep, fetele care fac spitale, băieţii care urcă munţii ca să pună curent celor uitaţi de stat, IT-iştii pe care se bat giganţii lumii şi mulţi, mulţi, mulţi alţii şi-au făcut.

Rămâne doar să unim aceste ţări. Dacă nu vom şti să facem asta, ce mai contează ce ştim despre Popovici sau despre găurile negre?