)
Articol de Radu Naum - Publicat joi, 02 februarie 2023 09:43 / Actualizat joi, 02 februarie 2023 09:43
A fost odată ca-ntotdeauna!
„Era puţin demoralizat pentru că nu mai juca. Trebuie să fii puternic. Antrenorul se va uita la tine şi va analiza atitudinea ta, afară te pun la tot felul de teste să vadă cum reacţionezi" (Marius Niculae).
„Trebuie să continue acolo, să strângă din dinţi, să se antreneze bine pentru ziua care va veni şi se va apela la serviciile lui" (Adrian Mutu).
Picase testul demult
Sfaturile celor doi trecuţi prin fotbalul vestic pentru Rareş Ilie, pline de miez, pot fi aruncate la coşul cu vorbe reciclabile. Nu-l mai ajută. N-a apucat să fie puternic. Nici antrenorul cel vechi, nici cel nou de la Nice n-au mai avut ochi pentru el. Picase testul demult. N-a mai fost nevoie să strângă din dinţi.
Ziua în care urma să se apeleze la serviciile lui a fost amânată la calendele greceşti. Sau israeliene, dacă or fi având aşa ceva. Marea noastră speranţă a trecut marea. Până, hăt!, în partea cealaltă, de la Nice la Tel-Aviv. Nice trip !
Fiare vechi
Să nu vă supăraţi prea tare pentru ce am să spun, dar cine mai vrea să ia fotbalişti români trebuie să fie puţin sărit de pe fix. Şi nu vorbesc doar despre perlele lui Becali care nu sunt în stare să câştige un meci cu nestematele lui Hagi, ci despre oricine crescut şi educat în acest fotbal care funcţionează în logica inversă a oricărei industrii: produce consistent mai multe rebuturi decât reuşite.
Trambulina şi toboganul
Rareş Ilie a urmat traseul cunoscut şi recunoscut. A fost vândut uneia dintre cele mai prizate echipe dintr-o ligă în care demult nu mai călcase un compatriot şi repede ne-am transformat în cor de lăudători.
Mamă, ce tare!, ce transfer!, ce de bani! (lasă că nu erau chiar aşa de mulţi bani). Rareş era prezentat ca un tip inteligent, adaptat la lumea nouă în care ai nevoie nu doar de mingicăreală, ci şi de creier, capacitate de adaptare, voinţă de progres pentru a reuşi. Un tânăr care ne va deschide porţile Franţei, iupiiii !
Ca o pasăre migratoare
A făcut un pic de senzaţie în pregătiri (clasic, nu?) şi a fost folosit în Europa şi de două ori titular la început de Ligue 1. Ultima oară a fost scos la pauză după un 0-3 sec administrat de Marseille în 45 de minute. Şi cam atât. A fost rezervă, ar fi fost şi accidentat, şi-apoi nimic, a dispărut de pe radare.
Îl mai vedeam doar la meciurile de fotbal şi de handbal ale Rapidului ca o pasăre migratoare care a pierdut cârdul şi se întoarce zgribulită la cuib, unde e cald şi bine. Dă-o-ncolo de iarnă, ne facem mici şi trece !
Rareş cine?
Presa de aici a prezentat de curând ca mică victorie anunţul că nu mai pleacă nimeni de la Nice. Şi în scurt timp Rareş a plecat. Să fi ajuns aşa cantitate neglijabilă că soarta lui a scăpat declaraţiei celor de la clubul francez ? Singura veste bună e că e doar un împrumut. Oamenii au dat nişte bani şi încă mai speră. Dar noi?
Furatul căciulii şi durerea din pălărie
Rareş Ilie n-are încă 20 de ani. Lăudătorii neclintiţi vor spune că are timp, să avem răbdare. Putem să ne furăm căciula cât vrem. Avem şi mult antrenament la chestia asta, ar fi păcat să-l aruncăm pe Apa Sâmbetei. Dar orbim voit şi asta e automutilare.
Rareş Ilie nu e de vină total pentru ce i se întâmplă, fotbalul ăsta e, fotbalul care se inflamează când e oprit un meci după zeci de ani de mizerii xenofobe şi rasiste şi care acoperă cu minciuni rateurile sale în formă continuată.
Fotbaliştii sunt crescuţi doar pentru uz intern, buni de a fi mutaţi de la o echipă la alta şi oricum nu prea joacă pentru că n-au loc de toţi purtătorii de jambiere de mâna a treia străini care fac fericirea impresarilor şi conducătorilor de club.
Gata să explodeze
Maşinăria asta de păpat bani şi produs dioxid de carbon scoate din când în când, gemând şi pârţâind, câte un jucător mai acătării pe care îl aruncă în lume ca să-l scufunde. E dinamitat din start.
E instruit, pregătit fizic şi mental ca să eşueze. „Au nevoie de timp de adaptare”, tot auzim. Păi, de ce ? Păi, ca să uite, să se lepede şi să se vindece de toate strâmbăturile, fracturile, făcutul cu ochiul şi frecatul degetului mare de arătător.
Nimeni nu dă timp
Au nevoie de timp ca să se spele de fotbalul românesc. Dar nimeni nu le dă acest timp. Nimeni, nu e dator să aştepte, să repare, să refacă de la mai nimic un produs pe care l-a cumpărat de bun.
Eşecul lui Rareş e eşecul nostru. El nu e condamnat definitiv, dar a ratat TGV-ul. A crezut şi el, ca toţi naivii de pe aici, că trenul rapid era tot ce poate fi mai bun…
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
