Rândunica

S-a născut aşa, ca un vârtej de râsete şi scârnă virtuală după ce protuberanţa ventrală şi pectoralii de lăuză ai domnului Budescu s-au revărsat generos pe ecrane. Foştii mari fotbalişti l-au luat la mişto, omul s-a răzbunat îndemnându-i să îi sugă burta. Pe jurnalişti i-a făcut şulfe, adică oameni de nimic. Nu-i bai. Totul e cum trebuie să fie. Nu e cazul să se bucure sau să se indigneze nimeni. E fix despre ceea ce este fotbalul românesc, e despre caterincă, jigniri, complicităţi, bani degeaba, lipsă de profesionalism. Cazul Budescu nu e ucaz. E o normă.

Frenetic către nimic

Un Budescu poate exista în această stare de agregare fizică şi morală pentru că o bună parte din fotbalul românesc e un şir lung de păcăleli şi complicităţi. E prea puţin despre competenţe şi mai totul despre cum să faci cât mai mulţi bani cu cât mai puţine rezultate, este despre bunul plac, despre nepricepere cât Himalaya, despre hrănit agenţi de jucători şi tras pe sfoară pe oricine mai are interesul şi naivitatea să bage bani în această activitate care produce frenetic insolvenţele cluburilor şi maşini de lux pentru salariaţii lor. Fotbalul românesc e o schemă Ponzi de dimensiuni biblice.

Fraierii de vecini!

Gândiţi-vă că un purtător de maiou cu burtă ca Budescu e plătit boiereşte într-un club care s-a împrumutat din drepturile TV ale sezonului viitor. Aşa se face mangement în SuperLiga susţinută financiar de contribuabilii deţinătorilor de drepturi TV, şi susţinută mult peste orice alt campionat dimprejur. E drept că fraierii noştri de vecini se fac vinovaţi de păcatul de moarte al performanţei. La ăia mai contează şi fotbalul. Ce proşti!

Descoperitorii de nestemate false

De curând am asistat la un trist spectacol, meciul Voluntari-FC Argeş, terminat cu un glorios nimic la nimic. Din cei 22 de titulari, 16 veneau din tot felul de zări, oameni plecaţi în lumea largă să-şi caute norocul şi pe care abili descoperitori de false nestemate i-au adus aici. FC Argeş, în curând la al patrulea antrenor, a adus numai în acest sezon, după cum aţi putut citi pe gsp.ro, 29 de jucători, nici mai mult, nici mai puţin! Dar măcar rezultatele se văd. Argeş e la retrogradare. Iar Voluntari, terna ei parteneră, nu se simte nici ea mult mai bine.

Nu excepții, ci regula

Niciuna nu a respectat "regula Novak", adică minimum 40% români într-o echipă. O regulă de faţadă, un marketing politicianist ieftin în absenţa unui întreg sistem coerent care să o susţină, un caz de care râd mulţi din fotbal, care n-au chef decât de învârtit micile lor afaceri şi ducă-se pe pustii interesul naţional! 

Cazurile astea nu sunt excepţii, ci regula. CFR e la un pas de al 8-lea atacant central în acest sezon. Şi Petrescu tot nu e mulţumit. Fotbalul nostru descarcă vagoane de jucători, însoţiţi de vagoane de comisioane şi alte ingenioase aranjamente pentru ca totul să fie aşa cum trebuie şi tot românul să prospere. În fine, românul care trebuie.

Fotbalul de grătar

Cazul Budescu nu e vreun mare caz, e doar o excrescenţă pe abdomenul umflat al fotbalului nostru. Stimabilul Costică poate exista pentru că în acest fotbal de cumetrie adevărul e un animal urât, care pute şi trebuie ţinut ascuns în cea mai adâncă peşteră a conştiinţei absente. De aceea nimeni nu i-a spus celebrului marcator din parcare, glumeţului care plonjează masorii în oceanul ridicolului, că ar fi timpul să se dedice fotbalului de grătar. Nu, aşa ceva nu se face.

Doctorat la mersul pe blat

De ce să deranjăm ? De ce să creăm zâzanie când lucrurile funcţionează atât de bine în tăcere, în umbră, mai cu un banc, mai cu o şmecherie, mai cu un şpriţ şi o ceafă gr(o)asă ? După mersul erect care a deschis zorii umanităţii, contribuţia noastră la istoria fiinţelor gânditoare e mersul pe blat. La asta, fraţilor, avem doctorat fără umbră de plagiat.