Să stai drept şi să judeci Strâmbu'

Scurtă recapitulare. Acum aproape 9 ani FC Dinamo a intrat în proprietatea lui Ionuţ Negoiţă după preluarea ultimelor acţiuni de la Badea şi Săvulescu. Borcea şi Turcu nu mai erau prin preajmă. 

Epoca glorioasă a "caşcavalului" care venea şi pleca în marş forţat spre paradisuri, a trabucelor stinse pe fruntea duşmanilor şi a "Lăsaţi-ne să ne pregătim pentru...!" se încheiase. Ca după o petrecere monstru au rămas paharele sparte şi feţele de masă pătate. 

Un an şi ceva mai târziu, Negoiţă a băgat clubul în insolvenţă şi l-a scos de acolo peste încă un an şi un pic plătind o mică parte din pasiv. O vreme iluzia unui "Make Dinamo Great Again" a rezistat. Dar totul trebuia să se întâmple repede, ca o decolare a lui Musk spre Marte. În loc de asta, a fost una spre moarte. 

Play-out, play-out şi apoi cash out. Hulită, dispreţuită chiar din interior, cu o imagine zob după trânta fanilor cu patronul, Dinamo a fost scoasă la vânzare fix ca în bancul ăla cu ţăranul care duce la târg o mârţoagă, o vorbeşte de rău cui încearcă să o cumpere şi când e întrebat de ce a mai adus-o răspunde sictirit: "Ca să o fac de râs!". Aşa a ajuns Dinamo de plâns.

Două loturi

Rednic a fost dat afară cu o mişcare care ne-a luat pe toţi ca din oală. Fotbalul românesc e ca un film al lui Tarantino, gloanţele plutesc în aer. Rednic afişa o statistică teribilă, 0,5 puncte medie acum la Dinamo. 

Mai mult, ultimele trei mandate, adăugându-le pe cele de la Iaşi şi Viitorul, au fost slabe tare, cu 0,8 puncte pe meci şi o tendinţă de scădere. Sigur, motive se găsesc, dar aceste cifre nu pot arăta bine nici dacă le colorezi şi le pui fundiţă. Iuliu Mureşan şi-a asumat total demiterea. Motivul principal ar fi fost acţiunile de dezbinare a vestiarului. 

Imaginea se potriveşte personajului. Dar câţi ar fi făcut mult mai bine? Se aude că Stoican, proapăt numit, le-ar fi zis conducătorilor că "au tras biletul câştigător" cu el. Poate, dar asta arată ce loterie a devenit Dinamo.

Din rău în hău

Să nu uităm: clubul e în a doua insolvenţă. hotărâtă pe şest de conducerea asociaţiei fanilor acţionari. Insolvenţa era prevezibilă de cu un an în urmă când Negoiţă a scăpat de Dinamo aşa cum un copil aruncă la nervi o jucărie stricată pe geamul maşinii. 

Întâmplător pe acolo treceau nişte spanioli la braţ cu nişte români. Unii fac bani din fiare vechi. Alţii din jucării stricate. Sau măcar încearcă. Perversiunile financiare la care au supus această păpuşă dezarticulată au defectat-o dincolo de posibilitatea de a o mai vedea funcţionând normal într-un orizont plauzibil. 

E un carusel de rele punctat de lozincile, înflăcărările sau ameninţările fanilor. Şi în jocul de umbre din spatele scenei cu declamaţii e desenat limpede un joc de putere. 

Pe care Dinamo, atârnată de-a lungul timpului între penali, manipulatori şi habarnişti, îl merită precum locul din clasament. Sub ea e doar satul-oraş Clinceni, cea mai mică urbe care a pătruns vreodată în Liga Întâi. Să te tot mândreşti!

Soră, anestezic!

În acest moment războiul s-a pornit! Mureşan, trecând peste opinia fanilor, a tăiat capul lui Rednic şi odată cu el, anunţă mulţi, craca de sub picioare. Revenim la vremurile în care se ieşea în stradă şi pe la reşedinţe cu torţe şi spray-uri de mâzgălit ziduri? E posibil. 

Căci ambiguitatea de până acum a fost distrusă. Mureşan şi Zăvăleanu, chemaţi să salveze clubul nu de marţienii lui Musk, ci de fanii-acţionari, au tot compus o vreme cu ce zic sau hotărăsc "oamenii apropiaţi lui Dinamo". Jucători, antrenori au fost aduşi în scrâşnetele celor doi. 

De miercuri această poveste s-a sfârşit. Mureşan, în intervenţia de Digisport, a spus-o clar: greşeala a fost că s-a luat după alţii. Mănăstire-ntr-un picior, ghici nea Nicu cine-i! Badea l-a adus pe Rednic, Mureşan l-a dat afară. E limpede? 

Dar mai citiţi recapitularea. Nu e nicio fatalitate, niciun blestem. Dinamo, un bolnav cronic, e acolo unde trebuie să fie. Când ajungi la mâna doctorului, fie el şi Mureşan, faci o rugăciune şi vezi tu după cum a reuşit operaţia.