)
Articol de Traian Ungureanu - Publicat miercuri, 20 septembrie 2023 09:33 / Actualizat miercuri, 20 septembrie 2023 12:00
Poate fi fotbalul măsurat, analizat și cunoscut rațional? Dacă da, poate fi el întrupat în echipe perfect programate? Răspunsul e: da, multă lume crede asta și se înșală.
Cel puțin trei cazuri la zi pun problema fotbalului programat și par să îi dea un răspuns matematic, pentru a-l retrage în cele din urmă.
Credința în analiza numerică e foarte răspândită. Nu există club serios care să nu fi cumpărat serviciile unei companii de analiză numerică.
Acum 10 ani, Arsenal a găsit că merită să cheltuiască 3 milioane de euro pentru a cumpăra StatDNA. Compania culege toate datele măsurabile într-un meci.
Pentru StatDNA, fiecare secundă de fotbal generează 575 de date statistice. Mai mult de trei milioane de cioburi micronumerice pe meci.
Urmează analiza și, la capătul ei, Arsenal ar trebui să știe ce jucători sunt de vânat pe piață și ce puncte slabe sunt de forțat în profilul adversarului de mâine.
Decurge oare cursivitatea Arsenalului dintr-o rețetă statistică bine interpretată? Greu de crezut. Aria lui Arteta a fost mereu aceeași, indiferent de componența echipei și de adversar.
Aparatul digital
Dar Brentford și Brighton? Amândouă sunt proprietatea unor gambleri-matematicieni care au făcut avere pariind pe fotbal din spatele unor modele matematice vaste.
Matthew Benham și Tony Bloom au trecut prin matematică, fizică, poker și tranzacții cu derivative, au fost colegi la Premier Bet și au aterizat în fotbal.
Acum, folosesc un aparat digital fioros și asta pare să se vadă în performanța șocantă a celor două cluburi. Brentford și, mai ales, Brighton sunt inalterabile. Oricâți jucători vând și pierd pe sezon, amândouă reapar, doldora de anonimi, și o iau de la cap.
ManU a aflat recent câte ceva despre statisticile pe care stă Brighton și a rezistat eroic.
În loc de 1-6, United a smuls in extremis un onorabil 1-3, pe Old Trafford. Bariera care stă în calea teoriei despre matematizarea câștigătoare a fotbalului are trei capete și se cheamă Thomas Frank, Roberto De Zerbi plus, încă mai ciudat, Angelos Postecoglou.
Pentru Thomas Frank, bugetul lui Brentford nu e prea important. Cheia e "cultura de grup". Frank declară că pescuiește jucători cu voință și spirit de echipă. Da, proprietarul are programe formidabile, dar echipa joacă așa cum o învață antrenorul.
Pentru Roberto de Zerbi, în continuare vorbitorul unei engleze fluente gestual, secretul lui Brighton e atmosfera: jucătorii trebuie aduși în acea stare care le spune că pot bate pe oricine.
Da, proprietarul e dat naibii. Da, l-a măsurat pe Moises Caicedo, l-a cumpărat cu 4,5 milioane de lire de la Independiente de Valle (ceva din Ecuador) și l-a vândut după doi ani lui Chelsea cu 115 milioane. Însă De Zerbi crede în pompa cu motivație și încredere din vestiar.
Fenomenul Postecoglou
În sfârșit, cazul extrem: "Ange" Postecoglou - șef de regenerare la Tottenham. Echipa părea pierdută. Iar după plecarea lui Harry Kane, pierdută definitiv. Ange a întors-o din drum și se bate pentru titlu.
Grec plecat la 5 ani în Australia, Ange spune că a învățat tot de la antrenorul la care a ucenicit, inclusiv ca șofer, cât a fost fundaș stânga la South Melbourne FC.
Vorbind cu un accent "aussie" care îi amuză pe englezi, Ange evocă o figură care abia o cârpea pe englezește: Ferenc Puskas.
În 1989, Puskas a fost adus de grecii din Melbourne și pus antrenor la clubul pe care îl înființaseră. Ange a aflat de la Puskas că fotbalul e un joc de atac defăimat de italieni. Ți-au dat două? Nu te tufli! Îi batem cu 5-4! Puskas punea mingea jos și le arăta cum se face spațiu și cum se scoate aerul dintr-un fundaș.
De la el știu tot, conchide Postecoglou, după 34 de ani. Exact 34! Statistica nu minte! Cifrele nu driblează!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
