Gerd

Până la apariția jocului de fotbal, oameni ca Muller erau de găsit doar printre săpătorii de tunele în mină sau practicanții de jonglerii cu tauri în aer. 

Muller a fost cel mai mare vârf vreodată cunoscut și va rămâne așa până la unificarea fotbalului cu coridele. Totul pentru că în 1965, șeful unei echipe regionale obscure, pe numele ei Bayern, a oferit părinților un târg de nerefuzat: Gerd vine la noi și îi și dăm o jumătate de normă într-un magazin de mobilă din centru.

După un an, Gerd era perfect confortabil cu fundașii-dulap în spinare și marca fără oprire. Aproape niciodată frumos, fin sau artistic. Mereu colțuros, contra naturii, cu părți ale corpului străine de fotbal, din orice unghi și prin orice fisură. 

Magia lui Muller a fost o formă de eficiență bolnavă și monumentală. Însă cine va îndrăzni să reia înregistrările video va observa grația. O grație de balerin cavalerist, cu o știință mistică a echilibrului, un balans fizic imposibil și o viteză de reacție invidiată de cobre. Sau, cum a explicat Muller însuși: "Dacă apuci să te gîndești, e deja prea târziu!". 

Muller însuși a încercat să se studieze în oglindă și a învățat să fie portar.

Degeaba. Nimeni nu a reușit să gândească mai repede decât lipsa de gând a lui Muller și așa au venit goluri în rafale interminabile, cupe naționale, europene și mondiale și izolarea. Ceva a făcut din Muller un om separat de ceilalți prin propria putere fără antidot. 

Au urmat aventuri americane, faliment comercial și alcoolism. L-au salvat Hoeness și Beckenbauer. Primul a învățat de la Gerd tot ce știa despre atac. Al doilea a fost Regele Fundașilor și povestește că la antrenamente nu a înțeles niciodată cum se mișcă Gerd. 

În 2011, juniorii lui Bayern antrenați de Muller au sosit la Trento. Gerd a dispărut. A fost găsit după 15 ore, pe câmp. Alzheimer începea un marcaj strict. Până duminica trecută.