Peștera Simeone

Comisia va observa rapid că faimosul Atletico-Man City nu a ținut de fotbal, ci de răsturnarea lui. Simeone, Prințul Negru al Anti-Fotbalului European, e un personaj uluitor, dar asta numai în clasamentul care premiază sabotorii și comandanții de guerilla.

Ce e de admirat la Simeone? Produsul lui principal e Atletico, o echipă care poate juca fotbal numai dacă și după ce își necinstește, zgârie, scuipă, insultă și mânjește adversarul. Practica vine din ocnă, nu de pe stadion, și descrie, de fapt, o teamă enormă de valoare. Simeone și Atletico nu știu și nu pot face față unui adversar mare, cu mijloace legale. 

Care e opinia ta?

Lasă-ne un comentariu după ce citești acest articol.

Fii parte din comunitatea noastră ca să poți posta comentarii și să accesezi multe alte beneficii.

Intră în cont ca să poți comenta Continuă fără cont

Soluția e în afara fotbalului, acolo unde aleargă, cu fustele-n cap și măscările-n gură, cele mai joase porniri ale campionilor la barbut. Deocamdată lipsit de șansa de a fi transformat în sport olimpic, barbutul lui Simeone are totuși o susținere largă între adepții așa-numitului „fotbal pentru bărbați”.

E vorba de grupul oamenilor de fotbal și al spectatorilor ce văd în stadion o compensație pentru nereușita din afara lui. Iată-l pe Jamie Carragher, stoper brăzdat în mari bătălii pe Anfield, făcând apologia lui Simeone în presa britanică. Pentru Carragher, Simeone e un bărbat adevărat, de recrutat în Premier League. Această invitație la import de sulf spune că și stoperii se împart în două, după credința în infracțiune: necesitate sau identitate.

Van Dijk se poate amuza. Carragher și tortura în anchetă au trecut. Ce a rămas e scos, periodic, din peșteră, de Simeone. Uneori, cu rezultatul dorit pe tabelă. Niciodată pentru a naște o echipă mare. S-ar putea crede că Il Calcio (de la Interul lui Herrera, la Materazzi contra Zidane) e excepția. Este, dar numai pentru cine știe atât fotbal cât știe Italia. În rest, peșteră și Simeone. 

TRU (Londra)